Dragă Kitty poezia este dreptul meu la replică

când soarta mă ia peste picior

iar anonimatul e gata să mă-nhațe

citesc și scriu deci exist

cu fundul și fruntea în aceeași barcă

literatura română și universală

în bibliotecă nu sunt niciodată singur

oricât m-ar izola ceilați 

și

da

Maiorescu-i incomod și azi

însă

unde-ajunge nu-i hotar

Costel Zăgan, NEPOTUL LUI KAFKA, EDITURA ECREATOR, 2024 

Am mai rămas o noapte,

Zăbovind în al tău gând,

Urmând șiraguri reci de stele,

Cu priviri de dor adânc.

Înțelegând miile de semne

Ce de departe mă chemau,

Am străbătut clipele eterne

Spre ochii ce-mi vorbeau.

Am mai rămas o noapte

Visând pe pleoapa ta,

Ca o lacrimă stingheră,

Căzută magic dintr-o stea.

Plecându-mă smerită

În iubirea mea crescândă,

Am…

când bat coșavele ușor

spre balansoarele din praga,

o săptămână, zi de zi,

m-aș da-n concert cu lady gaga

și, jur pe ramura-mpletită

a primitoarelor…

în acest moment nu sunt bolnav

simt soarele pe frunte de-o palmă,

privirile celor din jur dureroase la culori,

atracția celor patru călăreți ai sfârșitului

reprezentăm tabloul preferat de religii

conform algoritmului 

nu existăm

apoi am auzit apa

am vrut să strig ne-am întors

pământul nu anunță nimic bun

apoi am vrut ceva nebunesc doar

pentru că nu sunt legi

apoi n-a mai fost…

Frigul este gri între ziduri şi străzi,

Labirintul te vrea gol şi dârdăind,

Speriat şi grăbit,

Numărând paşii altora când subit şi inert

Mentalul împietreşte şi doar auzi

Cum ghiaţă îţi curge pe buze zâmbind.

Frigul este alb şi feeric,

Trece o clipă,

Dai din aripă

Pasăre polară pe un bulevard lucios,

Te atinge o umbră de jos,

Te fură oglinda argint din sticle rigide,

Visele cu…

Voi veni iarna la tine

vin  

     la iarnă, am să vin,

                                        ca un fulg 

                                                           să-ți cad în palme

         …

Curg zgomote – un programat ceasornic,

Iar stele nu-s, doar nori târzii mă-mbată

Și beau încet licoarea blestemată,

În ritmul stabilit deja, statornic.

. 

Un val acid în minte se arată

Și se răstoarnă peste mine dornic;

Când miezul nopții bate-n vechiul ornic,

Încerc s-ating lumina, disperată.

. 

O lume strâmtă, care-agonizează,

În aspre chingi de-oțel mă strânge parcă,

Deși mă zbat să-mi țin voința…

                                                             ‘‘Mi-au adormit şi apele şi plopii

                                                               aflaţi în amintirea unui vis…’’

                                                                             aDa Nemescu

               mi s-au uscat mestecenii şi plopii

          de când aştept timid să mi te-arăţi

     să-ncerc din…

             Versuri și pictură Ion Lazăr da Coza                    

E timpul de plâns pe budane,

La fetida lumină a unui biet felinar,

Ca pe sânul amantelor sterpe

Îngenuncheate lângă altar.

Să renunţăm bărbaţi la virilitate

– Vinul ne-ajunge pe-o mie de ani! –

Femeile noastre n-au decât să-i învie,

Din legende, pe vechii spartani!

În prag, cu suita lui de bacante,

Dionysos de-apare, de plăceri vlăguit,

Va vedea vestale virgine şi triste,

Ca un dar ce s-a…

Dorința

Hai, hai.

Talentul

Pic, pic.

Idei

Nimic.

Gândul

Se-nșiră,

Mâna

Deșiră.

Taie și scrie,

În carne vie.

Coșul se umple,

Foi după…

în camera mea sunt singurul suflet liber

singura conștiință ce nu trebuie să dea socoteală

despre lucrurile acestea

te vom asculta mai târziu mi-au ros carii pe tăblia patului

cu mâinile pâlnie am strigat cât am putut

de puțin dureros

muncă, nu te iubesc



până în stradă sunetul nu s-a făcut trup

până la camera de gardă revolta și-a păstrat accentul

grav

din punctul de vedere al medicilor



am băut un amestec nepermis de comunitate

ceva…

inimile noastre 

par case bătrânești

fără ferestre

niște pisici

ce torc

în cinstea vechilor locatari

putem să iubim de o mie de ori

frigul ne aduce aminte

că suntem umani

ne mințim că suntem ok

și lipim etichete trecătorilor

inimile noastre

case bătrânești

umbre a unor locatari rebeli

ce ne așteaptă în prag

Neclintit în fierul pământului-mumă

numai tu, stejar între stejari, îmi dai puterea, 

când toate fulgerele lumii se abat asupra mea,

Câinii scăpați din lanț

își rup colții în scoarța ta de granit,

în timp ce…

prin somn vei auzi

cântecele unei păsări de toamnă

care intră-n iarnă

ciocul ei furând cafea fierbinte

de la fiecare pervaz

până o va împăia gerul

fără să știe



fă-ți pernă din trupul meu

și te vei pierde în noapte

zăpada nu mai scârțâie acolo

de când ai plecat.

ai întors spatele

și urechile lumii s-au astupat

piciorul balerinei s-a stricat

da, pomii-s încă bolnavi de flori, dar

nu știi despre ce…

Au trecut doi ani cerniți

De când eu sunt văduvit

Și din ochii mei mâhniți

Lacrimi curg necontenit.

Precum Orfeu pe-a sa Euridice

Din iad voit-a el ca s-o ridice,

La fel și eu din…

Brațele tale, iubite,

o oază de liniște sunt pentru mine,

cea venită din deșertul zilelor.

Când ochii nopții sclipesc fantastic

în locul nostru magic,

brațele tale mă înfășoară molatic.

În brațele tale, iubite,

descopăr picăturile de ploaie

și atingerea de mătase a vântului.

Prinși în mrejele mirajului

ne afundăm în fierbintele pasiunii,

alungând orice fir de îndoială.

Ne regăsim în pacea…

Mă înfășor în dragoste
ca într-o pătură de viață,
iubitul meu...

Sunt deșertul care reînvie
la fiecare ploaie,
cu iz arămiu
îmi îmbrac umbra
și apun după recele dunei,
așteptând să înfloresc.

Mă îmbrac în magia liliachiului,
a rozului și a nisipului umed,
adorând lumina soarelui,
a iubirii, a viului și culorii.

Mă înfășor în pătura mea de viață,
Iubitul meu...

Mă gândesc să te  invit

                                          la un ceai

îmi imaginez cum

                                 încet

                                          ceainicul fierbe

 aburul colonizează aerul camerei,

                                                                             cucerește pereții

tăcuți,

            politicoși ne așezăm…

Libertatea Sinelui este chiar unirea cu Sinele.

Este momentul în care știi că Dumnezeu,

acea particulă omniprezentă este mult mai mult.

Dumnezeu suntem noi, parte din El

care ne înglobează pe fiecare.

- După chipul și asemănarea Lui -

nu este o vorbă mitică, este un adevăr științific.

Noi însă, traversăm eternitatea cu nepăsare,

ochii de-abia ni se deschid.

Ne ferim de introspecții 

pentru că ne e teamă de…