le vezi trecând, centrafricane,

cu linii suple, de regine,

din clasa marilor feline,

pierzându-și urmele-n savane

și te trezești, ca-n filme…

Atâtea amintiri am strâns în viață –   

ce grele-mi par când anii se tot duc!

S-au așezat pe gânduri ca o ceață

să îmi cobească-n cântecul de cuc...!

Iar de privesc aievea peste…

nu există lumină în căușul mâinilor pregătite să tragă

în ciuda faptului că zbor 

rar

pot să-mi fac vânt de pe acoperișul casei tale

nu reușesc să țin pasul cu vrăbiile ce se vând

pentru un ban

dar asta înseamnă că mă supun evoluției

faptul că mă las cu toată greutatea

când pe un picior

când pe un altul

mă face mai bun și de dorit frate cu diavolul

preaînaltul

mi se pare că cei trei…

Numele unei boli grele, de neiertat,

boală contagioasă, 

plină de teamă, pasiune și renaștere. 

Seducția e bobul de muștar 

pe care îl porți în albastrul ochiului,

drept armă, de când te naști.

O folosești când la celălalt capăt

începe chemarea șarpelui Evei,

care te împinge în borangicul patimei.

Îngerii tăi sunt plecați în vacanță,

sau se prefac neștiutori, nu…

fugară

blândă
tinerețea croșetează
pe ulițele viitorului
băile de soare
cer de mâncare
pe catafalc
sărutul pietrelor de bazalt
mușcă din buzele
nesătule ale cimitirului
fir de mătase
e dragostea
purtată de păpădiile
unui gândac
prins la cerșit

ceapa din mâinile tatei n-avea timp să plângă,

pe-un colț de masă, lovea cu pumnul în ea,

chisată, întingea-n sare,

                                            o mânca cu brânză di oi,

 (ca și constructorii de piramide, tata era plătit în cepe)

ceapa din mâinile mamei era dulce, făcea multe foi,

primăvară de primăvară o împărțea prin tot satul,

lumea se mira, cum de n-aduce zari di lacrimă,

numai eu când am o ceapă-n…

Cum nu poţi să învingi un val, nici puterii vorbei rele

nu poţi să-i întorci cărarea către cel ce-o săvârşeşte,

decât dacă ai în tine-nţepeciunea vieţii grele

dusă prin hăţişul lumii, care Sufletu-ţi loveşte.

Calea Inimii urmează, adu-i adânc, tăcut…

Când teama și-ndoiala neguros vor ninge,

Am să m-ascund sub pledul cel mai gros din noapte;

Voi aștepta până ce valul se va stinge,

Atunci va mirosi doar a cireșe coapte.

. 

Și vor veni pe rând catartice prigorii,

Pe păr, pe umeri, ciripind să se așeze;

Mă voi scălda în aer proaspăt pe când zorii

Se vor roti cântând prin ramurile treze.

. 

Tu vei sosi chemat pe urme de păcate,

Torent voi fi țâșnind prin roua de pe…

Curg și curg lacustre timpuri,

delte oglindind pe cer;

Cotropite de nisipuri

ape în derivă pier.

Noaptea, prin năluci mă cerne

al dumbrăvii molcom vânt;…

aproape viu

nu mai contează cărarea pe care o las

mă vindec

și-ntr-o baladă nepământeană,

te caut

armonioase impresii se desfată pe canapele persane

unde te-mbie arome pâgâne

unde amurgul se lasă curtat

îndrăgostita orelor mele

privește luna indiferentă cum trece

ca o ninsoare peste trupul meu cald

cum…

când privesc în seară un arţar în floare

luna mă îngână cu tăcerea ei

să alung tristeţea urma ei ce doare

sufletul îmi cântă-n lan de ghiocei

vestind primăvara care o să vină

copac fără frunze flori aşază-n ramuri…

pe aceeasi lungime de undă a iadului

mă fumeză un joint umplut cu nesaț în parcarea subterană a blocului.

fumează pustanul cu sapca întoarsă,

e de-al locului, bunica lui îți ghiceste în zaț.

o doamnă trece la braț c-un jamaican tatuat,

nu e bob marley, ăla de mult a fumat, a murit, îngropat la capătul fumului.

doamna trece la braț, rulează blocurile, soseaua, trotuarele-ntr-o singură foiță.

copilul îmi cară bagajele,…

Rămân de strajă tinereții mele,

tot mai puțină pe acest pământ,

în slove scrise mă inspir din stele,

sunt ziditor de pace prin cuvânt.

Am fost mereu același, dar și altul,

un biet copac cu frunzele spre cer,

privind trăirea vieții din înaltul

tăcerilor născute din mister.

Sunt și acum copacul fără nume,

uitat de toți la margine de crâng,

ascult atent din umbră ce se spune

când toți copacii din pădure…

Străinul priveste insistent masa din camera lui,

a noastră,

a tuturor,

a lemnului din nepal, transportat pe pântecul mării de niște corăbieri.

sunt flăcăii nostri întrebând marea,

într-o picătură de rom puturos, uleios, un sânge coagulat, un adaos de sare.

ca orice masă, aceasta își are istoria ei descrisă în florile sculptate de-o mână fină.

Nu-și cunoaște cu…

În vremea dintâi voi face pasul cel mare

peste rănile încă deschise.

Străbat ușor prăpastia deznădejdii

planând în aripi de libelulă transparentă

peste zădărnicii și neputințe.

M-agăț de cozile curcubeielor

murmurând cântece de leagăn

și incantații către soare.

O neașteptată bucurie mă așteaptă

dincolo de gratiile sub care m-a îngropat frica.

De adevăr, de realitate, de mine.

Mă întorc la prima viață…

avusese număr

această uşă

se vede clar după cele două găuri strâmbe

lăsate de holţşuruburi la capătul

plăcuţei de plexiglas trandafiriu pe care

negru

scrie SALON

jos nu te mai triază nimeni tu

în salonul cutare tu în salonul cutare ce

moartea are mai multe uşi

una şi bună

sau poate că are să nu fie-nghesuială

dar ca şi acestea de la universitar nu-s numerotate

că s-ar stârni…

cu ochii bunghiți în soare,

razele se mângâiau pe fața mea de parcă

era o apă limpede, clară,

de parcă mă știau ca pe numele tatălui,

mă ciupeau de nas, de bărbie – când alergam

se jucau pe

tălpile ude de rouă amestecată cu polen și praf,

ca băiatul din vecini, vântul îmi șușotea la ureche:

- e ușoară sau grea, oare când o să cadă?

o să-ți cadă pe cap, o să te lovească,

o să te dărâme, sau…

Stă cugetul mâhnit pe brâul unui troc,

tot așteptând să vină o schimbare,

cu mize regândite în pretinsul joc

pierdut cândva la tragerea cea mare.

Dar orele, trecând prin acele de ceas,

scot din pendulă numai amăgire –

din ritmica bătaie-n urmă au rămas

doar clipe ce mă bântuie-n neștire.

Din hăul nevăzut al timpului pierdut,

ce s-a desprins din ziua ce dispare,

revin fără răgaz, pe umbre din…