Sfârșit de an

[Corneliu Neagu]

Sfârşit de an şi început de iarnă,

cu amintiri întoarse din trecut,        

aduc regrete care-ncep să cearnă

păreri de rău pe visul renăscut.

Un vis ajuns la poarta neuitării

din cutele enigmei unui zbor,

rănit cândva la marginea iertării

cu amăgiri desprinse din decor.  

 

Dar cine ar putea să înţeleagă

enigma zborului cândva înfrânt

fără-a gusta magia lui întreagă

de-atâtea ori ucisă pe pământ?!

Noi am gustat din ea întâia oară

pe mal de râu cu unde de cleştar

sub cerul oglindit în apa clară

pe pietrele din fin mărgăritar.

 

Picau din cer mistere neștiute,

destinele se-mpreunau abrupt,

treceam hotare încă nevăzute,

spre infinit zburând neîntrerupt.

Doar nebunia unei nopţi de vară

putea să fie-n zborul rătăcit,

rămasă-n suflet ultimă povară

întoarsă din trecut necontenit.

 

Iar dacă iarna-mi bate azi în uşă,

tot mai petrec la malul unui an,

şi-n vânt arunc cu ultima cenuşă

ce încă arde-n buza de vulcan.

(Corneliu Neagu, 09.12.2023)

 

[Corneliu Neagu]

Mulțumesc Chris, onorat!

[Chris]

foarte frumos!

[chindea maria elena]

Dacă avem grijă să nu lăsăm nici un organ nefolosit, nimic nu se va atrofia în noi. Inclusiv puterea creatoare a omului! Și cum împărțim acest dar miraculos al Tatălui Divin cu El - cred că putem împărți și nemurirea cu El!  Oricum, doar straiele perisabile se uzează, amprenta energetică rămâne! E bine să ne facem din când în când un bilanț al răsuflării omenești - dar și mai bine să nu uităm că suntem copii ai Infinitului!

Frumos poem!

[bolache alexandru]

Nostalgia sfârșitului de an nu putea lipsi din poezia dumneavoastră, poezie pe care o citesc de fiecare dată cu plăcere și emoție!

[Corneliu Neagu]

Dragi colegi și prieteni, distinși comentatori ai versurilor mele din acest poem, vă mulțumesc pentru fiecare cuvânt pe care l-ați scris aici, pentru că părerile voastre sunt foarte importante! Onorat!

[Grig Salvan]

Melancolie și meditație în prag de sfârșit de an și de intrare în iarnă. Am fost tentat să exemplific expresii deosebite și să comentez anumite idei din text, dar tot poemul curge unduind ca o apă lină, ca un cântec murmurat în surdină, încât cu greu poți desprinde cuvinte ori versuri din context spre analiză fără a le altera sensul propriu și rolul lor din text. Citit, ca de obicei, cu deosebită plăcere.

[Mihai Katin]

Iar dacă iarna-mi bate azi în uşă,

tot mai petrec la malul unui an,

şi-n vânt arunc cu ultima cenuşă

ce încă arde-n buza de vulcan....este  o   imagine  minunata  aceea  de a ramane  deasupra lumii ,cu  orice  pret!

multa pretuire!

[petrut dan]

Un poem al cărui final îmi inspiră o notă de optimism și  faptul că uneori timpul este neputincios în fața voinței omului de a-și păstra tinerețea și puterea de creație, cu respect!

[Vasilisia Lazăr]

Sfârșitul de an vine la pachet cu nostalgiile și regretele. Iubita vine și ea dintr-un timp indefinit, iar amintirile încă ard undeva într-un cotlon de suflet. Prezentul se întrepătrunde cu trecutul, la fel realul cu fantasticul. E un fel de magie, încât după ce ai terminat de citit, nu prea poți distinge cât e real și cât oniric. Aveți un dar aparte, stimate Poet, de a induce cititorului o anumită stare, greu de descris. Felicitări!