scrisoare din cub

[petrut dan]

dragă ana
mă gândesc mereu la tine
la zâmbetul tău la mișcările trupului naturale
fără prefăcătoria
sau amatorismul specific femeilor plătite
să convingă
bărbații din jur
sunt atât de furioși încât orice moment de liniște
le produce durere  
de obicei
pariază pe lucruri imposibile cum ar fi
întoarcerea
pe pământ
 
probabil ninge
 
în emisfera sudică pentru că suntem vecini
ghețarii au început să migreze spre adâncul planetei
îi aud noaptea
chemându-și mamele în somn
căldura care îmi părăsește corpul mă face atent
la frigul din cameră
cei mai vechi se trezesc dacă vorbim

între noi
întunericul pare mai mult un reflex  al absenței
luminii

am zis
să nu provoc spiritele
 
nu sunt supărat
cineva trebuie să-și asume deși religia a făcut-o 
înainte și după  mine
directorul trece rar pe aici
atât e de sigur
 
în rest ne petrecem timpul citind despre primul om
îngropat pe pământ sau despre a doua aberație a celulei nervoase
visez
deși îmi e teamă
orice formă de libertate provoacă reacții celor obișnuiți să se-nchine
la cifre
 
mă întrebi cum e lumea
plină de oameni frumoși
pe care nu trebuie să îi lași să te supere 
 
în absența râsului unui copil mirosul de pâine îmi aduce amine
de-acasă
nu mai trimite scrisori prin preot
întâi că nu le citește apoi tot ce-mi dai împarte
săracilor
dacă aprinzi lumânări sufletele chinuite de imaginea femeilor singure
le vor stinge
înainte să ajungă la mine

îmi amintesc cum mă uitam la unghiile tale de la picioare
să văd cât de mult iubirea te-a întinerit 
încă o dată
 
mirosul de ceară persistă
în urma trecerii lor prin cenușa puținilor anonimi
care au murit pentru alții
culoarea galbenă înseamnă speranță
deși mie mi-ar fi plăcut roz
precum lenjeria intimă din ultima seară 
gustul tău mi-a rămas imprimat în celule și de aceea mă bucur
în lipsa apei
 
mi-e dor să beau ceai
să trec strada printre mașini să mă simt obosit
de

mersul pe jos
alături de tine  are efectul vinului fiert
chiar și când îmi spuneai că nu mă iubești

nefericirea ta îmi lipsește deși m-a făcut popular pe aici
 
mi se pare ciudat să mă simt norocos
din moment ce atunci când ieșim prin curtea clădirii în mod normal
doi neuroni înseamnă mișcare

diavolul a avut o reacție simplă
bine că nu semeni cu dumnezeu lucru cu care sunt total de acord

 

 

[chindea maria elena]

Îmbinarea multiplelor planuri pe care merge această confesiune-scrisoare, cred că dă o mai mare profunzime tabloului pictat de tine Dane, în mod magistral. Raportările cititorului la filonul efemer sau la cel infinit al substanței vieții, se va face în funcție de credințele și explorările spirituale ale fiecăruia în parte. Ș-apoi, cine poate spune că oricare din multiplele planuri pe care se mișcă individualitatea omului, e mai „real” decât celălalt? Când fratele nost (Iisus) ne revelă acu multișor timp în urmă, dubla noastră identitate: de fii ai tatălui pământesc și-al Tatălui ceresc, cu toate nuanțele și putințele ce le comportă fiecare în parte. Excelent tablou al dragostei, claviatura ei este infinită! 

[petrut dan]

Alex, ma man,  ți-am simțit lipsa, dar mă bucur să te salut în pagina mea, mulțumesc pentru aprecieri, cu prietenie, ma man!

[bolache alexandru]

Woow! Din nou Dan mă lași fără cuvinte. Ușurința cu care treci de la elemente simple,  banale la cele ecleziastice și îmbinarea cu rănile sufletești te țin în priză pentru a putea citi o adevărată scrisoare, destul de lungă de altfel... Mereu incantat de versul tău!

[petrut dan]

Lisia, mulțumesc pentru prezența ta caldă, aducătoare de lumină și cuvinte frumoase ca un fel de bună vestire, mă bucură aprecierea ta și faptul  că scrierea mea îți trezește interesul, și îmi pare bine că reușește să transmită și să genereze emoții unui om de artă ca tine. Și în cazul tău ca și în cazul altor persoane de aici se aplică principiul „nu contează de la câți, ci de la cine”! Cu drag, my lady!

[petrut dan]

domnule Tudor Cicu, apreciez comentariul dvs ce dovedește îndemânarea uni om deprins cu mânuirea cuvintelor, elaborat, cu observații importante și care au darul să pună mintea la treabă,  mă bucur că ați onorat invitațiaLisiei, prezența dvs pe Însemne Culturale reprezintă un câștig ca și pentru mine în această pagină, vă mulțumesc, cu respect!

[Vasilisia Lazăr]

Când inima e zbuciumată scrie, când sufletul e încărcat de emoție, cuvintele se aștern pe foaie ca păsările în înaltul cerului… într-un joc al libertății. Când mintea hoinărește, atunci se resimt cel mai bine vibrațiile muzei. O scriere febrilă în care puterea cuvântului are valoare, una fără început și fără sfârșit. Este despre mine, despre tine, despre noi, despre el și ea... despre iubirea pură după care tânjești în fiecare clipă. Cititorul este prins într-un cerc vicios din care nu poate să scape, pentru că durerea este atât de plăcută încât nu realizează cât e iubire și cât suferință. Asta înseamnă o poezie în adevăratul sens al cuvântului. O poezie din care învățăm că viața nu ar avea niciun sens fără dragostea adevărată. Eu m-am pierdut în ea. Deși poemul e unul destul de lung, nu pot rupe din el nicio bucățică pentru a o cita, fiindcă simt că aș fractura întregul. Felicitări, Dan!

[Tudor Cicu]

Petruț Dan: Acest poem epic, în fapt o epistolă lirică cu multiple investigații ale unui suflet (cu acele coborâri adânci în abisurile ființei noastre), explorează vina, frustările și destinul, viața cu întrebările ei, singurătatea, spaimele, visele și năzuințele lumești etc. Sunt trăiri asemănătoare unui ghem de energii implozive. Virgil Mazilescu, îmi atragea, cândva, atenţia că diferenţa dintre “a privi” şi „a vedea” este asemănătoare diferenţei dintre realitate şi real... Și vă răspund, tot aici (printr-o frază de mulțumire la cele comentate, acolo sub pagina mea, după lectura poeziei mele): cred că, în poezie, pentru a scoate la iveală sufletul, când pătrunzi dincolo de informația rece a ceea ce vezi, tehnica povestirii va trebui să surprindă și o pendulare între posibil și real a celor deja trăite, într-un stil concis și frumos, uneori înrudit cu cugetarea sau vorba de tâlc.

[petrut dan]

Dorina, mă bucură aprecierea ta, te mai aștept, cu drag!

[petrut dan]

Domnule Mihai Katin, vă mulțumesc pentru prezență și comentariul aplicat, cu stimă!

[Dorina Cracană]

Superb!!!