ca să fie iarnă...

[Tudor Cicu]

ca să fie iarnă...

 

ca să fie iarnă, cum zicea Villon

groparul din Hamlet a mai dat un zvon;

că pe-un câmp de țară, așa cum spun unii...

ce va fi, cu Yorick s-a-ndoit el lumii.

și de-atunci pe pânza lui Brueghel barocul

doar corbul lui Poe și-a-ncercat norocul,

suflând în ureche celui prins în transă

că-n afara lumii... ar mai fi o șansă.

 

iar noi sub fereastră, când e luna sus

așteptăm ursitei vorbele, nespus!

cum spunea bunicul că-n urmă cu anii

s-a rostit pe cruce: „lama sabahtani”

și poate-om surprinde din basme și mituri

pe ce străzi mai umblă fata cu chibrituri;

ca măcar odată, când cade zăpada

din viscol s-o tragă chiar Șeherezada.

 

[Chris]

ce frumos..  :))

[Grig Salvan]

Referințe culturale prinse într-o interesantă derulare originală.

[Tudor Cicu]

Vasilisia: Gânduri bune în prag de sărbători! Cât privește povestea, am eu grijă să urc pe cer doar lumina unui cireș înflorit. Tot mă visam cândva, acel mic Jack urcat în vârful vrejului, printre stele, să le pipăi cu mâna și să le fac cu ochiul, și fără frică ori teamă că Dumnezeu mă va zări cocoțat acolo și mă va lua de urechi.   

[Vasilisia Lazăr]

Frumos și impresionant acest periplu erudit printre opere și personalități care au marcat cultura lumii și care, în forma pe care ați turnat-o poetic, spune o poveste... 

doar corbul lui Poe și-a-ncercat norocul,

suflând în ureche celui prins în transă

că-n afara lumii... ar mai fi o șansă.

iar noi sub fereastră, când e luna sus

așteptăm ursitei vorbele, nespus!

Felicitări!

[Tudor Cicu]

Maria Elena Chindea: Mulțumesc pentru popas și comentariu. Eu așa cred: ca să convingă cititorul că „exprimă ceea ce simte”, poetul va trebui să-și pună în tablouri lirice visele, spaimele, trăirile și speranțele, deoarece cititorul, ca partener de dialog (am mai spus asta!), simte mai ceva decât cel-care-scrie că mâna întinsă care nu spune o poveste seamănă mult cu glasul Cassandrei care nu sensibilizase nici o inimă în toată Troia.

 

[Tudor Cicu]

Alexandru Bolache: Te salut și eu din feeria acestui oraș (al nostru), pregătit de Crăciun. Aici, unde târziu în noapte, aflat pe balcon, privesc spre luminile Crângului și îmi închipui că sunt la tropice. Iată, timpul se dă la o parte și-mi face loc și mie în povestea voastră de pe ÎNSEMNE. 

[bolache alexandru]

Bine ați revenit cu poezie domnule Cicu! Era nevoie pe Însemne de aerul dumneavoastră aristocratic...

[chindea maria elena]

Încântător pelerinaj la izvoarele culturii în cabrioletă metaforică, lăsând parfum de nostalgie și omagiu discret la picioarele unor giganți, întrupând mituri nepieritoare sau visările zeilor!

Mi-a plăcut poemul pendulând grațios între profunzime și un aer șăgalnic!