ziua vrăjitoarelor

[petrut dan]

numărul sub care m-am născut incită la lene și

agresiuni de tot felul

prăjiturile sunt doar pentru orfani

dacă adori plictiseala nu este de tine

zumzetul necontenit al dispozitivelor în patru timpi

forfota oamenilor reflectați de vitrine la sărbători

mulțimea sfinților citiți

în ferpare

te poți considera norocos dacă nu dai de ziua de vineri

doar că norocul este departe de imaginea

unui motor cu turbină

 

speram să mă doară mai puțin dacă scriu

toate astea

dar conceptul karmă îmi amintește de câte ori

nu am avut pe cine să citez pentru iubirile mele

ceea ce presupunea mereu un plan de rezervă

 

celor cu pensete sau pungi pentru adn

le-am spus sufletele se salvează

singure orele treceau a neorânduială

mintea mea

fără nicio provocare se scufunda precum veneția

încet și fără durere în mare

 

un lucru imposibil pentru mileniul trei- să te faci nevăzut

 

instictul mă amenința cu pierderi

în sectorul plăcerilor

poartă-te precum un turist englez prin deșert

umple-ți buzunarele cu nisip

și nu vorbi despre apă cu nimeni

 

cele 1000 de grame de creier vor sta liniștite

 

de parcă aș crede în bunătatea înnăscută a firii

cedez unei crize de dor

de acasă

primesc vești despre frații mai mici care se culcă târziu

până atunci povestind și râzând dar nu

cu păpușile

nopțile se salvează una pe alta

precum dependențele de nicotină carne roșie sau emoția

unei așteptări prelungite

fața începuse să-mi strălucească a dragoste

 

un scriitor ar ști la ce mă refer

 

[petrut dan]

Chris, mulțumesc, să ai o zi minunată, cu drag!

[Chris]

chiar daca este scrisa sub semnul vrajitoarelor, aceasta poezie nu este una cu ghinion :)) frumos! 

[petrut dan]

Nicoleta, îți mulțumesc pentru trecere, te mai aștept, cu drag!

doamna Maria Chindea, apreciez comentariul și interpretarea personală, aveți dreptate în tot ce spuneți și vă mulțumesc, cu drag!

Lisia, așa este, Marin Preda avea dreptate, este unul dintre autorii mei preferați mai ales că și personajul său reprezintă o dovadă romanțată a acestui enunț! Îți mulțumesc pentru cuvintele generoase și felul în care știi să îți adaptezi comentariul la stările și emoțiile pe care textele asupra cărora te apleci le trezesc sau își doresc să le trezească în mintea cititorului! Cu drag, lady!

[Vasilisia Lazăr]

„Dacă dragoste nu e, nimic nu e”, spunea Marin Preda în ultimul său roman. Fără iubire, poți deveni marionetă cu zâmbete pictate, iar înăuntru, doar rumeguș... În poemul tău, singurătatea din iubire apare ca un personaj care nu-și găsește locul la masă, ca un om care se plimbă prin parc și nu știe ce să facă cu mâinile, cu picioarele, cum să se strecoare printre toți oamenii aceia care par să știe cum să trăiască — mult mai bine, mult mai cu sens, de parcă în spate nu există nicio apăsare, de parcă iubirea când este, doar se simte, iar în rest nu mai e loc pentru introspecție. E o singurătate care jenează ca o unghie ruptă.

Un poem despre iubire, de fapt despre lipsa acesteia, despre singurătate, așteptare și speranță, un poem autentic, fără preţiozităţi, care are capacitatea extraordinară de a reda, la nivel de artă, o profunzime a sentimentelor umane cele mai fireşti. Un scriitor ar ști la ce mă refer.

Felicitări!

[chindea maria elena]

Nevăzuții prea văzuți - vitrina lumii care demistifică (sau încearcă) totul, dându-i patina obscurului, a comunului, existenței care are strălucirea miracolului! Poate și dintr-o frică nemărturisită a asumării durerii. Credem fără să credem, iubim fără să iubim, într-o încercare disperată de a ne regăsi, de multe ori ne lepădăm de adevărata noastră natură! Mi-a plăcut incursiunea ta prin straturile vieții - minunată construcția tehnică!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Frumos! 

[petrut dan]

Domnule Corneliu Neagu vă mulțumesc pentru trecere și aprecieri,cu stimă!

Domnule Culiță Ioan Ușurelu, apreciez prezența și comentariul, cu respect!

Doamna Floare Arbore, și eu vă doresc  numai lucruri bune, cu drag!

Domnule Tudor Cicu, vă mulțumesc pentru analiza bine argumentată și care beneficiază și de un vocabular elevat, pe măsura comentariului, cu respect!

Alex, ma man, apreciez prezența, cuvintele, tonul, totul, cu prietenie, ma man!

[bolache alexandru]

Poezia pendulează între ziua vrăjitoarelor, 24 iunie parcă și karma unui poet care visează ca noi toți de altfel la o mare iubire... Avem impresia că dacă scriem cuvintele vor fi mai puțin dureroase însă cuvântul scris doare mai tare ca un pumn în plex... O poezie interesantă Man!

[Tudor Cicu]

Acesta este un poem discurs cu încărcătură lirică (ca într-un labirint de oglinzi în spațiul extins și fără granițe al imaginației), când tocmai decriptăm că uneori, sentimentele celui care o scrie sunt receptate (ici-colo) transgresiv și o transmite (și în scriere), ceva mai aproape de realitatea „zugrăvită” ca pe o realitate agonică, cu nostalgia după ceva care se pierde iremediabil și „singure orele treceau a neorânduială/(în) mintea mea/fără nicio provocare...”. Și da, ne aflăm într-un discurs sugestiv: nu însă și de partea unei strategii de împăcare cu lumea, dar acolo, în fuziunea gândurilor cu umbrele ghicite dintr-un tablou suprarealist. Mi-a plăcut.

[Culiţă Ioan Uşurelu]

Remarcabil de la început până la final.