sub poală de cer cenușiu sfâșiat de cocori

toamna-și așterne covorul său de miresme ciudate

frunze ruginii se rotesc în dansul lor spre pământ

și se-ncing într-un văl de tristețe izvorând din adâncuri

pe ramuri goale, vântul suspină domol

adie peste suflete ce mai păstrează fărâme de foc,

de soare cald și grăbit acum spre alte tărâmuri

îndepărtându-se pe aripi de frunze care șoptesc:

„ne părăsește, dar ne lasă atâtea…

armură de iarnă

peste încă o zi

ermetic puls de dor zbătându-se

spre tine

dimineaţa reverberează tăceri

graţioase

plecăciuni din tremurul plopilor

subţiindu-şi cămaşa

văzduhul îşi ninge singurătatea

în mijlocul inimii

castanii saltă din umeri a neputinţă

o linişte albă îmbracă oraşul

într-o lume amorţită

în care greierii nu mai cântă

și unde…

Un weekend binecuvântat, sănătate, pace și poezie! From Canada with love!

Stelele nopții își lasă discret

un ultim semnal pe o hartă

Se spune acum despre poet 

că e timpul său pentru artă

Văzduhul începe să se aprindă

vin raze din strașina cerului

Luna grăbește să își închidă

stelele-n somnul eterului

Bolta golită așteaptă regalul

din focuri de artificii solare

în tufe rămâne doar madrigalul

nopții, mereu trecătoare

Misterul dispare în straie de…

Ninge peste lume, ninge ne’ncetat

Şi fiori de sloiuri îmi cuprind fereşti;

Fluture şi floare fost-am noi odat’,

Sufletu-mi te cheamă... Unde rătăceşti?





Ca salcia-n mal, de-a fost zi sau noapte,

Pe cărări de brazi, prin neaua albastră,

Fost-am una, azi ale tale şoapte

Le aud în vis, bântuie-n fereastră;





Cum trece timpul nemilos, în grindă

Atârnă vâscul, te aşteaptă parcă

Să dichiseşti din nou curte şi tindă

Roşu-n…

                                               8 Iulie 2019

în lipsa ta, m-aş face duh

şi m-aş oferi vânturilor

şi apoi, călărindu-le,

aş rătăci pustiu prin vârf de munte şi deşert şi peste ape...

şi aş urla durerea mea neînţeleasă

nici de mintea mea anecoică,

nici de inima mea uscată.

în lipsa ta, m-aş evapora în norii cerului,

de unde, apoi, sub greutatea dorului,

aş inunda pământul într-un nou potop

de…

totul decurge conform planului

planetele nefericite ce afectează soarele luna sau horoscopul

prin corp sau aspect

negativ

arată pe cel născut atunci ca având o viață scurtă și

bolnăvicioasă



lumea se roagă pentru moartea

lui putin

nu-i pasă sau cel puțin lasă să se înțeleagă

latura umană a revoluției nu-și va îndeplini niciodată scopul

așa cum are nevoie de instrumente precise

să afle de ce cinci luni nu se va putea apăra sau…

Regretele ajunse pe cumpăna de gânduri

mă răscolesc adesea cu false povestiri     

găsite-n neuitarea ieșită dintre prunduri

când dorurile mute doinesc despre iubiri.

.

Afară frigul toamnei, venită fără teamă…

Ce este acest timp, această vreme?

Gîndurile mele clipe

În suflet clepsidră,

Nisipul e cel din care o mie de ani

Mi-am plăsmuit aripi

Să pot ajunge pînă aici,

Să învăţ de ce urcăm prea sus,

Cum te zdrobeşte prezentul

Pe străzile lui oarbe.

Anii nu trec, nu vin,

Doar ne schimbă geografia personală,

Starea de a fi

Cu aceea de a percepe eternul

Într-o sclipire de artificii,

Într-un…

Ce-ar fi lumea fără flori? Un deșert fără culoare,

O eternă ezitare ce alină rareori!

Dacă visul n-are-o floare să-ți aducă iarăși zori

Lungi poeme cu fiori și a dragostei scrisoare,



Fluturii nu pot să zboare! Într-o lume fără flori

Îți vei plânge deseori lipsa timpului ce doare,

Gândul fără de culori, închinările-n altare,

Fără valuri, pe-acea mare mă întorc adeseori.



Vor zăcea pe negri nori stelele strălucitoare!

Aripi…

Pădurea ta de aș fi fost născută

Și colțul ierbii l-aș fi pus în ramă,

Altar solid din frunze de cucută

Să-ți dărui, ca  în veci să nu ai teamă.

Tè-aș fi sculptat cu nit de-argint în piept

Dorul de stele m-ar  fi luminat

Fără să-mi pese cat de mult aștept

Chiar rănile de mi-ar fi supurat.

De ce mă-ntorc să plâng cu-atâta jale

Si câți copii se nasc și mor în frig

Dar nu le e deschisă nici o…

nu ne-am fi vorbit

dacă noaptea nu s-ar fi chemat

noapte

ziua nu s-ar fi chemat zi

iar iubirea nu ar fi lăsat nimicul

să se întâmple

în cele din urmă ne-am întâlnit

tu cu lumea în spate

eu de pe malul celălalt să ajung

mai repede

am preferat să trăiesc de parcă războiul

mi-ar fi întors frații

acasă

moartea nu ar fi apărut într-o zi de duminică

când nimeni nu muncește…

se-ndepărtează noaptea 

încă fredonând 

un cântec de leagăn tardiv

.

la intersecție

moartea joacă hochei 

cu visele de ieri

.

cerul tot mai curge 

albastru în clepsidră

spre pământul înverzind 

.

copacul crește

între pereții imaginari 

un strigăt…

solitar
dar solidar cu solitarii
pe căi nesigure-mi port
paşii aşa cum pe un diapozitiv şters
privirile
caută
căile bătătorite
ce se ascund
în negativul voalat

Apollo-i dăruise o liră fermecată

Înmărmurește clipa când strunele cuvântă,

Când pietrele se mișcă Olimpul se desfată,

Blagoslovit de muze, Orpheus cântă, cântă...

Acordurile zboară, suave, măiestrite

Și trilul îmblânzește orice sălbăticiune

Se-opresc argonauții, sirenele-s vrăjite, 

Ecourile lirei răzbat până-n genune.

Vrăjită fu și Nimfa și-i deveni soție,

Dar șarpele mușcând-o a coborât-o-n…

 ****

Câți ghiocei mi-ai oferit,

iubito,

cu miile...

Mi-ai umplut primăverile

și poienile viselor

din nopți cu luceferi,

mi-ai limpezit ochii

adumbriți  de griji...  

Clopoței

cu sunete albe

ca spuma laptelui,

cu cel mai scump clinchet

din lume:  

mama,…

E toamnă târzie, copacii sunt goi,

văd frunzele-n parc răscolite de vânt,

se-adună sub banca pe care-amândoi

lăsam să dispară un sfânt jurământ.

.

Pe cer se revarsă nori de zăpadă,

se…

Ce-o fi cu zilele

Din care pare că lipsesc?

Orașul doarme ca o pisică

ghemuit la poalele Dealului Viilor

S-aude prin liniștea nopții orologiul

Bisericii cu două turle...

Orașul fără mine-i mort!

Pe apa cuminte a râului

Între cele două poduri

Trec lebede albe...

Și iar îmi vine să caut

prin ploaia de cuvinte

care mă compun

versurile lui Apollinaire:

„Frumoase zile,

Șoareci ai timpului

Voi…

Plouă.

Bice reci de apă îmi caută obrajii să mi-i  spele.

Am nevoie de apă.

Am fost din totdeauna fiica ploii și cer să mă întorc

în lichidul care mi-a dat viață...

Translucid, cald, tremurând ușor

la fiecare gând și vorbă a mamei.

Ca să se poată amprenta și rămâne

până la sfârșit, acolo, în mine.

Din infinitatea de glasuri ce străbăteau lichidul, 

glasul mamei mi-a fost întotdeauna

țărm de liniște, …

îmi ții fruntea în palme
pe rând
sânii iau forma buzelor mele din care
nu râuri
mai degrabă cuvinte
ușor își fac drum
la mânie
în mintea celor puțin credincioși
mă hrănesc din dragostea ta
faci un nod
lumii întregi arăți că îți pasă

uite
să nu fii ucis