despre neputință
am imaginea
unor încălțări scâlciate pline de praf
ce primesc șireturi noi
când din picioare au rămas doar urmele tălpilor
peste care se așterne ninsoarea

Ploua timid și stropii zideau timpuri prescrise

Ce lunecau spre mine, pe filele veline.

Lumina lor plăpândă se răsfrângea în vise

Și culegeam din timpul ce fost-a și revine.

Și litere stinghere strângeam din manuscrise

Și nu știam că ploaia aceasta va mai ține. 

Ploua timid și stropii zideau timpuri prescrise

Ce lunecau spre mine, pe filele veline

Și la fereastra lunii, citând versuri promise

Din…

Nu m-am vindecat de

sedentarism.

Sunt ca un cui ruginit

care mai ţine o scândură

în gardul dărăpănat.

Hei, salut vecine!...

Mda... nu-mi răspunde

el apără

eu apăr

unul să nu intre

altul să nu iasă

prostia în/din om.

****

„Înger, îngerașul meu”...

Tu, copilaș înaripat,

de unde știi ce-i bine

și ce-i rău?...

Învață-mă,

să pot a înțelege

misterele luminii tale,

de ce nu doarme mama niciodată,

cum știe că mi-i sete,

ori mi-i foame,

cum de mă ia în brațe,

când m-adoarme...

De ce e ziuă sau e…

Ce trist destin, ce crunt somnambulism,

Sofismele sunt astăzi preamărite,

Esențele-n gheenă-s azvârlite, 

Miroase-a ignoranță și-a snobism. 

Atâtea slăvi, atâtea osanale,

Poncifului i-au ridicat statuie,

Virtuțile, cu palmele în cuie

Își strigă răstignirea din haznale. 

Ne-a invadat mirosul de truism

Și nu mai știm ce-nseamnă o virtute,

Suntem cu toți sofisme surdomute...

Ce trist destin, ce…

poezia e un copac înflorit, o ploaie curată,

un corp cu oase reparate care mulțumește,

un avion care te aduce acasă



în rugina toamnei poezia e o ramură verde,

limbajul primitiv al pescarului

care prinde pești zburători în plase de aer



poezia e lacrima pentru un război nedrept,

lumina care cântă pe umărul tău,

o mână…

Ghinișor antishakespeare

ghinișor că n-am ce face

dorm mănânc mă rog respir

fie că-i război sau pace

Ghinișor că n-am ce face

m-au mușcat unii de fund

mi-am pus norii carapace

și mă dau…

Mă priveai atat de adânc

în acele câteva  zile de iarna.

Uitam să mă feresc.

În ochii  tai știam că sunt doar fulgi imenși,

 adunați în dune de gheață.

Pe care mi le trimiteai cu țintă exactă

din albastrul pupilei

direct în roșul sângelui

care  mi se învolbura în inimă.

Nu știu cum reușeai

sa-mi transmiți cu privirea aceea rece,

o întreagă revărsare de lavă fierbinte

Stăteam încremenită în…

Te strâng în brațe

Și cuprind o mare de stele

Vărsate tainic într-un cer adânc,

Crescând, tot crescând,

Înfășurat în valuri de lumină și sclipiri.

Timpul devine cristal

Și ușor-ușor nu mai curge;

Ultima picătură-i un gând

Ce mi se sparge de tâmplă,

În mii de suspine.

Plutește aroma florilor nopții

În spațiul complet volatil,

Iar trupu-mi devine un șarpe

Ușor răsucindu-se în jurul…

precum femeia din fotografia

cu forme ovale, 

orașul, podul și cerul - culori

întinse cu mâna,

cursa de noapte, cafeaua, felia de chec 

dinaintea plecării, 

jurnalul în care scriu ce simt 

mai mult decât tine,

 

văd oameni la capătul peronului, 

reclama cu doar clipa contează, 

sclipirea ochilor pentru bani,

teama de-a fi imitat

de oricine are putere să zică:

„nu, mulțumesc”,

chiar nu-mi face bine…

Avem prea multe nefirești probleme

de rezolvat în fiecare zi,

s-au adunat pe muchii de dileme

și ne-ntrebăm: „A fi sau a nu fi”?

.

Iar magica-ntrebare ne pătrunde

în sufletul rămas…

inocența a murit 

odată cu izbucnirea vulcanului

iubește-mi iubito

privirea lacomă

de pe sânii feciorelnici

ai codrului

nu-i așa că frunzele 

căzute…

Când mintea mea-i plecată pe coclauri

După povești cu zâne și balauri

Și după fel și fel de boroboațe,

Tu să mă ții, iubitul meu, în brațe!

Când eu visez, cu versurile-n minte

Bolborosind tot felul de cuvinte

Și-având doar poezia drept stăpână, 

Tu să mă ții, iubitul meu, de mână!

Când te privesc, dar văd o herghelie

De cai verzui ce fug pe zidărie 

Și-alerg și eu cu ei într-un răsuflet,

Tu…

În casa inimii din care am plecat

Au mai rămas doar resturi de iubire

E-un loc ce-ar vrea să fie vindecat

De n-ar fi strâns atâta-mpotrivire

E mult de când pe-acolo n-au trecut

Nici simulacrele iubirilor deșarte

Una măcar, chiar de m-ar fi durut

Să îmi fi dus povestea mai departe

De ce n-am învățat multe  din viață ?

Îmi cumpăram cărți și tratate mari

Dar n-am găsit ideea cea isteață

Cu jar…

Minune, tu ești,

Dar eu ca să fiu, iubesc.

Doar așa mă adun din pustiu,

Din golul rotund, din neant...

Mă compun din nimic

Sub legea iubirii.

Recunosc, mi-e ușor să…

O, toamnă,

prea darnică cu pișcătorul must,

ai amețit cam tare trubadurii!

Cu rimele încrucișate-n teasc,

se scurge licoarea

clipocind fericirea de rod împlinit.

În ea se-îngroapă

sudoarea,

arșița verilor răscoapte,

sărutul otrăvit al manei cea turbate,

vremelnicii

în calea bucuriilor…

La ce-i bun un profesor

întrebare fără de răspuns

la ce-i bun un profesor

râd izbucnind în plâns

Întrebare fără de răspuns

ori bătaie de joc pe față

în bancă soarele-i ascuns…

E pace-n pasteluri și-un nor se încruntă,

Fântânile-s toate fecioare la drum,

Coboară-nserarea pe zarea căruntă

Și-aduce-a descântec din brumă și scrum.

La colț de mesteceni se-ntoarce să-și strige…

pe primul nu mi-l amintesc foarte bine,

în al doilea urcam un munte călare,

noaptea, senzația că vântul îmi trece briciul pe față

și uită să-mi șteargă mirosul de spirt,



trece pe lângă mine fără să spună nimic,

aplecat,

parcă aveam cinci luni și mama voia să-mi facă poză

când am putut să-mi țin capul.



i-am văzut lampa agățată de șa

în culoarea lunii,

înainte să-l ajung știam că vor fi acolo

frigul, focul,

apoi m-am…

vin

Învăţătorule

vin la nunta din Canaan

vin vin să faci

din apă

de-or rămânea

din nou nuntaşii fără vin

de-oi cădea sub masă

tot Te voi recunoaşte

drept Uns –

nu-s dintre cei

ce

doar la picioarele-Ţi

pironite

Ţi se-nchină

vin

vin în Canaan ca mire

să-mi blagosloveşti mireasa

şi de-or seca vasele

vin să faci

din lacrimile…