Noi cei de-acum

[Monica Pester]

Se-nchid în tăcere supape de timp

E modul în care purcedem în noi,

Stindardul purtat  de mult în Olimp

Se-nclină spre zorile cele mai noi.

Nu facem parte din lumea de ieri,

Dar am fost, în trecut, viitorul

Acum ne surprindem cu tăceri,

Iar în prezent  avem motorul.

Și nu  suntem nici trunchi costeliv

Chiar socotind anii, inele

Pe drumuri de mijloc, la infinitiv, 

Ne-ntrebăm  ce vom face cu ele.

Unde duc sau  unde sfârșesc,

Întrebările sunt retorice toate.

Prezentul e calea prin care sosesc

Către noi, recunoasteri constante.

Ĺumina, știința, decizia dreapta,

Intelepciunea, e-a vârstelor pure.

E gândul ce pe noi ne așteaptă

Sa renunțăm la frici, să ne fure.

Suntem copaci care nu vor sa cadă

La prima tornadă adusă de vânt 

Avem cunoștințe, le dăm în cascadă.

Noi suntem încă stăpâni pe cuvânt.

Și dacă vreodată ne mătură ploi

Sau ne răscolesc ascunse dureri

Știm și argintul să-l scoatem din noi

Și să trăim din nou, primăveri.  

[Mihaela Popa]

îmi place ideea

are scăpări de ritm, se mai poate lucra la ea, zic și eu

[Monica Pester]

E absolut încântător când primesc atâtea aprecieri și înțelegere a celor ce vreau să transmit.

Fiind în imposibilitate fîzică de a răspunde mai amplu, nu făc decât să vă mulțumesc anticipat, din inimă 

Lisia, Gerra, Poete, d-le Katin  !

[Mihai Katin]

Se-nchid în tăcere supape de timp

E modul în care purcedem în noi,

Prezentul e calea prin care sosesc

Către noi, recunoasteri constante.

Avem cunoștințe, le dăm în cascadă.

Noi suntem încă stăpâni pe cuvânt.

Știm și argintul să-l scoatem din noi

Și să trăim din nou, primăveri.  am  ales  aceste  citate  ca pe niste ganduri   care cred  ca  uneori  va  soptesc in singuratate a geometrica a  spatiului   de creatie...

cu   multa  pretuire!

[chindea maria elena]

Da, timpul circular nu cel liniar care e o simplă convenție! Și dacă nu uităm (ceea ce se-ntâmplă de prea multe ori) că întotdeauna cărțile sunt la noi, că întotdeauna există o cale de reconstruire interioară! Noi, cei dintotdeauna și mereu alții!

[Monica Pester]

Ma adaptez. Sunt nevoita

[Vasilisia Lazăr]

Da, e greu de pe telefon. Eu nu pot lucra. Cel mult mă uit sau scriu un comentariu, dar mai mult nu fac. Asta doar dacă nu sunt acasă. Nu aș putea scrie niciodată poezie pe telefon. 

[Monica Pester]

Scriu în general de pe telefon.

E greu de lucrat . . . 

[Vasilisia Lazăr]

Chiar nu înțeleg cum reușești să ștergi comentariile. Eu, în 12 ani de când e site-ul, nu cred că am șters din greșeală niciun comentariu. :)

[Vasilisia Lazăr]

Ultima strofă e frumoasă și plină de miez. Am simțit și eu o stare de spirit mai bună. 

Și totuși sunt multe aritmii. Am mai spus-o, nu doar numărul silabelor dintr-un vers dau ritmul, ci și modul în care cade accentul.

Cu drag!

[Monica Pester]

Poete, iertare  ! Ți-am șters commentul din greșeală. 

Și mă bucurasem așa mult  !