Când inima mea...

[BOTICI GABRIELA]

Când inima mea încet îți vorbește

Și cântecul ei ți-l anină de ram,

Când pasul suav spre tine-l grăbește

Spre unicul drum ce, în doi, îl speram.

 

Când luna din cer îmi spune, știi bine,

Că razele ei oglindesc ochii tăi

Și stelele-mi cer să cred în destine,

În inimă-mi ești între două bătăi.

 

Dar cerul senin îmi plouă de tine,

Albastrul din el ni se scurge prin gând

Și norul ascuns vederea-mi reține

Privim amândoi o idee plângând.

 

Că lumea în doi e lume divină

Ce își cerne prin noi străine-amintiri,

Când flacăra ei, dorind să revină,

Își caută gena, stârnind răzvrătiri.

 

Când inima mea, duios, îți grăiește

Și freamătul ei te așteaptă în prag,

Surprinde-o cu dor, că ea șovăiește

Și nu știe zbura, atunci o retrag…

 

Tărâmul cel sfânt, iubire de-o viață,

Ascunde în el înmulțirea cu doi

Cuvânt către Tine, dă-mi o povață,

Unește-ne visul, păstrează-l în noi,

 

Când inima mea încet îți vorbește...

[BOTICI GABRIELA]

Multumesc frumos.

[Chris]

Și nu știe zbura, atunci o retrag… - si mie imi suna ciudat versul asta

Și cântecul ei ți-l anină de ram, - imaginea aceasta mi-a placut

sovaieste nu  este corect

vers candid, citit cu placere

 

[bolache alexandru]

Un univers frumos, un dialog în care natura participă întregind frumusețea iubirii...

[BOTICI GABRIELA]

Vă multumesc foarte frumos.

[chindea maria elena]

În afara observațiilor Lisiei, corecte, mi-a plăcut curgerea lină și substanța ideilor. Evident că totul e perfectibil, viața însăși e mișcare, mareele ei sunt copleșitoare! Dar dacă „inima îți vorbește”...

[BOTICI GABRIELA]

Adevărat. Aveți dreptate. Mulțumesc frumos.
O voi reface.

[Vasilisia Lazăr]

Mai multe ruperi de ritm, cele mai supărătoare fiind acestea:

Ce își cerne prin noi străine-amintiri,

Și nu știe zbura, atunci o retrag…

Când luna din cer îmi spune, știi bine,

Că razele ei oglindesc ochii tăi

Și stelele-mi cer să cred în destine,

În inimă-mi ești între două bătăi.

Dar cerul senin îmi plouă de tine,

Repetiție deranjantă, iar sintagma luna din cer nu sună tocmai bine, se poate înlocui cu un epitet „din cer”, mai ales că se subânțelege despre care lună e vorba din versul imediat următor.

Semn de lectură plăcută.

[BOTICI GABRIELA]

Si eu vă mulțumesc foarte frumos.

[Mihai Katin]

Dar cerul senin îmi plouă de tine,

Lacrima  ploaie  din osul  de noapte

Suntem aici 

Sau   printre soapte?....cam  asa  se "aude"  acest  poem!!!!!!

Va multumesc  frumos!!!!!!!!!!!!!!!!!1

[BOTICI GABRIELA]

Vă mulțumesc frumos.