*****

[petrut dan]

a fost o zi de duminică
din care întreaga ei bucurie și următoarele nu au fost
atât de goale ca atunci când iubirea
abia mergea
pe picioare
inima își făcuse un obicei știut numai de ea
sângele ar fi trebuit să țâșnească la apariția primelor emoții
despre care Biblia nu ne spune
cât ar fi întârziat Eva cu mărul în mână
dacă șarpele nu ar fi alunecat pe coaja fructului
interzis
nu ar fi chemat în ajutor o pasăre frumos aspectată
și astfel să fie crezut

moartea nu s-ar fi oprit la optzeci de ani
iar celelalte lucruri s-ar fi întâmplat de la sine

[petrut dan]

Lisia, aici a fost pe gustul tău intelectul, formația ta analitică a avut câștig de cauză! Impresionant comentariul și mă bucur să îl am în pagină, mă voi lăuda la toți cei care intră pe poarta cetății, cei care ies se presupune că l-au citit deja, să ai o zi minunată, cu drag, my lady!)

[petrut dan]

Alex, cu plăcerea revederii, prietenie ma man!

[petrut dan]

Maria, mă bucură interpretarea ta și îmi pare bine că mă citești așa cum și eu te citesc, cu drag!

[petrut dan]

Domnule Mihai Katin, vă mulțumesc pentru felul în care ați rezonat, cu stimă!

[bolache alexandru]

Din nou o trimitere către biblie, de data aceasta despre păcatul primordial și legătura între acesta și limitarea la optzeci de ani de viață... O poezie interesantă.

[Vasilisia Lazăr]

Mărul, șarpele, pomul vieții sau pomul cunoașterii sunt doar simboluri și trebuie interpretate ca atare, dar mesajul esențial rămâne păcatul originar și de acolo derivă restul. Nu știu cât ar mai fi întârziat Eva cu mărul în mână, nu cred că prea mult. Era femeie, iar femeile sunt curioase, așa că nu neapărat din nesăbuință, dar măcar din curiozitate și tot ar fi cedat vicleniei șarpelui. :)) Și apoi este omenește să ne dorim tocmai ceea ce este interzis. Dacă nu mușca din acel măr, nu ar fi putut distinge niciodată binele de rău și nici nu ar fi cunoscut vreodată lumea în acest mod. Că l-a ispitit și pe Adam, e normal. Revelația pe care a avut-o femeia nu putea fi ținută doar pentru sine )). Îți dai seama cât de plictisitoare ar fi fost viața aceea fără sfârșit, cât de fade și goale ar fi rămas duminicile, dacă Eva nu făcea acest lucru? :) Așa că nici nu mai contează dacă moartea se oprește pe la optzeci de ani (uneori mai devreme), frumusețea cunoașterii, magia iubirii și altele multe pe care i le datorăm fac infinit mai mult decât o veșnicie anostă. :) Un poem plin de miez, spune mult mai mult decât arată, se poate scrie mult și în multe feluri despre el. Felicitări, Dan!

[chindea maria elena]

Dacă mica șaradă cu șarpele și mărul nu s-ar fi petrecut, probabil că omul nu s-ar fi ridicat niciodată deasupra instinctelor primare de supraviețuire. Îi drept că nu prea a demonstrat în procent mare că are (sau vrea să aibă) vreun control asupra lor... dar măcar din când în când... Năzdrăvanul șarpe (poate Kundalini) ar fi expansionat cerurile altor ființe, poate că ar fi fost mai puțină violență în dimensiune, dar poate și mai puțină magie, pentru că omul rămâne o enigmă și surprinzătoare sunt căile lui precum ale Tatălui! Moartea e o prietenă credincioasă dar pasărea ceea e foarte interesantă, Dane! E adorabilă „duminica” ta! I-am savurat esența rebelă!

[Mihai Katin]

o duminica  in  Rai....undeva  Eva  se cearta  cu   cineva!!!! nu   vedem  decat   un  sarpe care  fuge  disperat   prin  livada  de meri......Adam  nu   este...de obicei   duminica  este  la  meci....din nou  liniste...

cu  admiratie!

[petrut dan]

Gabriela, îți mulțumesc pentru frumosul comentariu, așa mă gândesc și eu și mă bucur că nu sunt singurul, cu drag!

[Gabriela Raucă]

Cu  alte cuvinte a fost o sărbătoare, duminica fiind simbol de sărbătoare, în care iubirea, mai îndrăzneață decât la „începuturi”, s-a văzut împlinită, fără a mai orbecăi căutând pomul cunoașterii. Să fim recunoscători acestor păcate străvechi, să vedem binele din ele, savurând gustul divin al fructelor acelui pom magic al cunoașterii.

În poezie, în iubire și în viață, tronează aceleași reguli, ne satisfac aceleași plăceri, visând și dorindu-ne împlinirea visurilor. Ce versuri superbe, care dau prilej de interpretări și mai „aiurite”! Admirație!