Spaniol dans

[Monica Pester]

Pe scena care-ntr-una se rotește,

În  piața mică, veșnic înțesată,

Unde sosește bâlciul și se-oprește,

Păstrându-se  în an, aceeași dată.

Vin dansatoarele cu castaniete,

Într-un varieteu  de cinema,

Si trec în ritmul patimilor lente

Cadențele ieșite din hembra. 

Sunt spaniole‐n rasă-amestecată

Unde se‐ncarcă vase-n Catalonia,

Sau aduc vin din Andaluzia bogată 

Multe uleiuri, sucuri dulci de-aronia.

Apar și dansatoarele flamenco 

Ce-i fulgeră  pe privitori în ochi.

Lăsând dorința să aprind-un foc

Să-i înfierbânte până la deochi.

Vin mai apoi băieții cu fandango 

Sau chiar cu boleroul cunoscut

Ce lasă-n urmă tot ce n-ai făcut 

Si ce doreai, în piețele de mango.

Ei poartă castanietele de macho 

S-arate lumii cât sunt de bărbați. 

Sunt mladioși și tari ca un quebracho

Se mișcă-n geamăn dans, ca niște frați. 

Iar când încep și matadorii dansul

Să-și cheme taurii-adversari spre ei,

Cu-un passo doble fac întâi avansul

Și în vârtejuri se reped ca lei.

E-o patimă anume, de vrei bijuterii

Și n-ai fost niciodată-ndrăgostit

Sa simți în piept cutremurele vii,

Vei ști  pe loc cât ești de fericit.

[Monica Pester]

D-le Grig, și mie îmi place ce-a ieșit.

Mulțumesc mult  !

[Grig Salvan]

Un poem de atmosferă, densă, colorată, fierbinte. De citit cu plăcere.

[Monica Pester]

Am refăcut minusurile, Lisia.

[Monica Pester]

Din ce în ce mai mult ma simt legată de școala Insemnelor.

Mulțumesc tuturor celor celor ce-mi împărtășesc experiență, rabdare, 

bĺândețuri de frați pe acest tărâm.

O  singură vorbă de la fiecare din toți pe care îi respect , îmi creează un cocon cald în care  să mă dezvolt. 

Lisia, Gerra, Alex, d-le Katin , Poete,  recunoștința mea nu are margini .

[Vasilisia Lazăr]

Ai creat un adevărat univers de pasiune, vitalitate, senzualitate și nostalgie, Monica. Te-ai documentat minuțios. :) Atenție însă la ritm, suferă în mai multe locuri, iar rima bijuterii/emoții nu e rimă de niciun fel. De revăzut, că e păcat s-o lași așa.

[bolache alexandru]

O stare de coridă și de flamenco... Un dans spaniol reușit!

[chindea maria elena]

Viața însăși este un dans! Ne-ai „învârtit” bine Monica dragă! Ne-ai prins în iureșul tainic al vieții!

Felicitări!

[Mihai Katin]

E-o patimă anume, de vrei bijuterii

Și n-ai fost niciodată-ndrăgostit

Sa simți în piept cutremur de emoții,

Vei ști pe loc cât ești de fericit.....adaug  cuvintele Lui  ca si  cum  vesnicia  ne-ar  mangaia   asemenea  mamei;

“Amor? O, ce amară fericire,
Cât dulce chin e în acest cuvânt!
Un zâmbet e în zile de mâhnire,
Un soare e la-ntunecos avânt.”

– Amor? O, ce amară fericire…

[petrut dan]

Ai reușit să creezi atmosfera specifică dansului spaniol cu piruete și bătăi în podea ce țin ritmul castanietelor multicolore, un poem plin de culori și elemente specifice acestor locuri, un pic revăzut la formă, dar merită toată atenția, mie îmi place și ideea și rezolvarea, cu drag!