Cântecel de alungat plecarea

[Monica Pester]

Și mă duc, iarnă, mă duc,

Tocmai colo-n vârf de nuc,

Să-mi ating norii cu mâna,

Seara să mă joc cu luna,

Dimineața când învie,

Să-mi fac strai de păpădie,

La apus, ca-ntotdeauna,

Cânt în stradă ca nebuna.

Și mă uit în lungul vieții

Nu-i mai albă ca pereții,

Nici plouată  ca grădina

Unde mi-a-nflorit sulfina

Văleleei, căluți de jar,

Vă dau iarbă din mojar

Vă dau sufletul din mine,

Clepsidra să nu se-ncline.

Și din sângele-mi fierbinte,

Să-mi curgă dorul cuminte,

De-o vrea altă primăvară, 

Vrea și toamnă, dar și vară.

Gându-mi zboară pe coline,

Să te-ntâlnească pe tine,

Prințul meu, povestea mea,

Să mă legene doar ea . . . 

[bolache alexandru]

O baladă frumoasă, care duce spre dulcele grai popular... 

[Monica Pester]

Ada, un cuvânt bun de la tine este ca o adevărată Lună plină.

Mulțumesc frumos ,

[Monica Pester]

Dragă Lisia, mă bucur mult că ți-a plăcut cântecelul meu. Și mai ales mă bucură că-l apreciezi ca și corect! Așa, da, mi-a mai venit inima la loc!

Mulțumesc frumos ,

[Monica Pester]

Poete, sufletul meu este încă cernit. Încerc totuși să-l apăr cu un pic de zâmbet. 

Mulțumesc mult !

[Monica Pester]

Dle Neagu, mi-ar fi plăcut să fi scris o adevărată baladă, dar nu am încă suflu pentru o astfel de lucrare.

Vă mulțumesc

[Monica Pester]

 Dle Katin, recunosc, toată viața mea este o speranță, în ciuda tuturor căderilor. De ce ? Pentru că înălțările sunt mult mai frumoase.

Vă mulțumesc.

[Monica Pester]

Mulțumesc, Grig. Mă bucur că mă lecturezi cu plăcere

[Ada Nemescu]

Cântec de alungat tristețea! 

Citit cu plăcere, aDa

[Vasilisia Lazăr]

Foarte frumos poem! Și frumos, și corect. Și are un titlu superb.

[petrut dan]

Așa ca o descătușare poemul tău, Monica, mi-a plăcut că ai (mai) renunțat la cuvintele cernite,  cu drag!