îmbată-mă femeie...

[bolache alexandru]

îmbată-mă femeie 

doar cu dulceața ta

lasă-mi sărutul amintire

varsă veninul în potire

din care șarpele să bea

apoi să plece pe pustie

cuprins de ură și mândrie

că el e doar o amăgire 

în simpla mea nemărginire 

mai dă-mi să rod apoi un os

voi fi cobaiul credincios 

aruncă vrăjile pe mine

fă-mă să uit să-ți spun străine 

tu porți în piept un mărăcine 

apoi când vei zări-n călcâie

urme de buze și mânie 

din fericitele cunune

purtate-n șoaptele divine

și-al mângâierilor sublime

un trubadur cu plecăciune 

ce-ți șterge lacrima ce vine

voi fi duhovnic de suspine 

ce rost ar mai avea apoi

să mă îmbeți cu jurăminte 

ca un călugăr fără minte

ce pleacă singur la război 

îmbată-mă femeie 

doar cu dulceața ta

furată din cămara sfântă

din care-am vrut să facem nuntă

un el si-o ea și o poveste

cu sânziene și neveste

cu zburători și cu luceferi 

cu muribunzi aproape teferi

purtând în suflet răni adânci 

de când se-îndrăgosteau de stânci 

îmbată-mă femeie

doar cu dulceața ta 

[bolache alexandru]

Mulțumesc pentru lectură și comentariu , domnule Costel!

[bolache alexandru]

Mulțunesc pentru lectură și comentariul amplu, dragă Chris!

[Costel Zăgan]

O poezie care dedulcește dragostea dincolo de amintire.

[Chris]

tu porți în piept un mărăcine - mi-a placut aceasta idee in mod deosebit

voi fi duhovnic de suspine - aceasta mi s-a parut exprimarea cea mai buna a masculinului care intelege natura feminina 

intreg poemul este construit de fapt in jurul acestei idei, a masculinului care cunoaste, accepta si imbratiseaza natura feminina si tanjeste dupa ea

[bolache alexandru]

Dragă Man cuvintele tale merg la sufletul meu păcătos ca o aghiasmă binecuvântată și așteptată!

[petrut dan]

Un text care te îmbată! Alex, ma man, tu faci cititorul cu un ochi să râdă și cu unul să plângă, dar dacă asta îți e pohta cine suntem noi să ne opunem sau să te întrebăm?! Autorul își urmărește ideea prin orice mijloace și procedee și tu ai demonstrat că știi foarte bine să te abați ...de la rău!))) Adică să nu strice rațiunea ceea ce inima/simțirea își dorește cu ardoare să exprime! Am parcurs cu răbdare și interes atât de dragă mi-a devenit la sfârșit lectura, ma man, cu drag! Și nu mă lasă inima să nu dau like!)

[bolache alexandru]

Vă mulțumesc cu plecăciune domnule Mihai!

[Mihai Katin]

varsă veninul în potire

din care șarpele să bea

apoi să plece pe pustie

cuprins de ură și mândrie  sublima  stare  a pacatului  nepacatuit,doar  pleaca  aiurea!

voi fi cobaiul credincios 

aruncă vrăjile pe mine   un  joc  al   cuvintelor  inselator   caci    sa fii si  cobai   si   credincios...teribila  napasta!

apoi când vei zări-n călcâie

urme de buze și mânie 

din fericitele cunune

purtate-n șoaptele divine  admirabila   stare de poezie!

îmbată-mă femeie 

doar cu dulceața ta

furată din cămara sfântă

din care-am vrut să facem nuntă

un el si-o ea și o poveste

cu sânziene și neveste

cu zburători și cu luceferi 

cu muribunzi aproape teferi  o  zona  de veritabila  inspiratie  si  arta  poetica,de  retinut   in  neuitarea  lirica!

[bolache alexandru]

Doamnă Vasilisia, vă mulțumesc frumos. Cine spune că dragostea este numai lapte și miere cred că greșește ... Dragostea înseamnă respect in primul rând, mai apoi înseamnă să te dăruiești cu totul unul celuilalt... Eu cred că fiecare dintre noi visăm la o astfel de iubire. Și da, încercarea de autodepășire ar trebui să facem în fiecare clipă. Mulțumesc!

[Vasilisia Lazăr]

Aroma pe care o emană poemele tale de dragoste este de fiecare dată una dulce-amăruie. De ce? Probabil pentru că la fel ca și alte lucruri, dragostea e un fenomen cu urcușuri și coborâșuri.

Un poem care cântă și încântă. Observ la tine, Alex, o continuă dorință de autodepășire, iar asta nu e rău deloc. Frumos, am citit cu drag!