Curgi Tăcuto printre ramuri!

Te iubesc din geană-n jos;

Arde-n mine rădăcina

Însetată de frumos.

Vulpea visului se-ascunde

Sub tufanii vorbitori;…

Să mai scrii despre iubire? ...ce-ndeletniciri vetuste...

Azi se spune că-i prostie, timp pierdut, vederi înguste,

Tot ce se putea descrie fost-a scris deja de alții,

Au cântat-o toți poeții, toate mințile, toți psalții. 

Ce-aș avea eu a mai spune, ce-aș putea mai mult să scriu,

Cum să definesc iubirea și mai bine s-o descriu?

E atât de perimată, nu mai este ce a fost,

Orice-aș scrie e zadarnic, e balast, e fără…

Daţi-mi o chitară,

vreau o chitară

acordată perfect

şi-un tramvai spre parc.

Lăsaţi-mă să rătăcesc,

vreau să umblu nevăzut

printre băncile solitare

cântând la chitară.

Oameni ai ordinii publice,

nu mă-ntrebaţi ce sunt

şi cine sunt!

Eu, oricum,

nu fac nici un rău

cu chitara în mână.

Salut îndrăgostiţii doar,

ce se-mbrăţişează, în parc,

cu gesturi…

                                 mâţişori de-alun

                                   curgând domol

                                                cântă în

                                                     cheia

                                                         sol

                                                              mâţişori de-alun

                                                              pe ram desfac

       …

Sunt născută-n toiul iernii

Și tot iarna vreau să plec,

Să îmi iau ofranda verii,

Cu zorile să mă-ntrec.

Mă întreb câteodată

Focul, când va fi să-l sting

Și îmi vine-așa, deodată,

Stelele să le ating.

Și de colțurile Lunii

Să m-agăț încetișor,

Să am iar semnul minunii

De-a purta în suflet dor.

Du-te, mamă, și mă naște

Înc-o dată și-nc-o dată

Și, când vine Sfântul…

te-am dus în pustiu

să văd cât vei sta

fără apă vântul aducea mandragore

din sud fire de praf

ne-au străpuns lacrimile

rănile au cerut să se vindece

dar pentru asta trebuia să știi ce culoare au ochii

bărbatului alături de care te-ai simțit

tânără

nu mi-ai fost atât de aproape încât să te uit

nici eu atât de bun încât să-ți iau zăpada din păr

a căzut singură

oarbe de…

Liniștea mea
balansează pe linia
egal depărtată de-un punct,
acel punct în care aș planta
ceasul ce-anunță eronat
numai secundele.
E unicul ceas
din vina căruia mă trezesc
și unicul punct
din vina căruia te mai pot visa.

Când se revarsă zorii peste Vale

În evantai de raze auriu

Tresaltă energia-n minerale

Într-un decor ce nu pot să-l descriu. 

Și parcă simt că nu m-ajută scrisul,

Condeiul parcă nu-l știu mânui 

Să pot descrie-n versuri paradisul

Ce-a răsărit în Vale-n zori de zi. 

Când se revarsă zorii peste Vale

Se-apleacă însuși Cerul înspre ea

Să îi prefacă munții-n catedrale

Și-un colț de paradis din el să-i…

Încă nu poți să înțelegi

Că se topește neua în Bucegi

Brândușele, zambile, frezii, ghiocei

Din tainice adâncuri se ivesc

Să mergem, să culegem, să le iei

Și atunci să-ți spun că te iubesc

Timid, senin, pe îndelete

Cum repetam în gând atât de des

Ca Duhul Muntelui și Dragobete

Să fie martori că ai ințeles!

             e primăvară

               alt început

                     ghiocel

                        alb în

                             lut

                                 e primăvară

                                 iarna s-o rupi

                                 mesteacăn

                                 stol de

                                 pupi...

           e primăvară

     …

Pe podișuri nisipoase,

răzvrătit, un vânt rotește

prinsul soare în ciurlani

- în lăuntrica lor lume

de rotiri de-a du-te-vino

se petrec, luminiscent,…

bărbații care nu m-au iubit mi-au dăruit o singurătate

cei care m-au iubit și-au plecat mi-au dăruit o singurătate și mai mare

port anii a tot ce mă desparte de tine

zilele inutile nopțile când nu ești și care așteaptă să fie uitate

toată risipa aceea de viață

când aerul devine irespirabil de teama golului

că-mi aparții și parcă nu

te scriu mă scrii

ne prindem în cuvinte moartea și viața

ciudat cum literele…

Unde sunt zilele
Din care pare că lipsesc?
Mă mai aștepți la margine de vis,
În peisajul acela pitoresc
În care nu există compromis?
Tu m-ai uitat, eu te-am uitat
Timpul a ars cu  nepăsare
Păcatele născute din păcat
Dar a rămas
Speranța fiului sacrificat
Că reînvie tot ce moare...

și cât mi-ar plăcea într-o pătură udă

de tine iubire și toamnă și crudă

și cât de n-ai vrea între sânii tăi ud

să-mi ții trupul încă nici copt dar nici crud

și de te-ar găsi cineva pe-o cărare

te-ar rupe la fel cum ai rupe o floare

deși n-ar conta cu cine te-asameni

în loc de petale doar chipuri de oameni

ieșite frumos egal pe tulpină

de ce numai eu fericit și de vină

de tot ce-a rămas după noi dulce…

În memoria lui Constantin Brâncuși

Colind ca un aed pădurea nevăzută,

Acolo unde Veșnicia toarce fire;

Un schimnic blând se dă de-a dura prin cucută;

Pesemne-a-nnebunit de-atâta fericire!…

ca o umbră trecea ca un val de ninsoare

nu-și croise un drum

printre nori peticiți îl vedeam tresărind

și ce crezi

cineva îi turna

niște vin

în…

Mă duc și mă întorc pe o pagină goală.

Pândesc orice fir de gând

ce-mi intră în scenă.

Caii mei sălbatici s-au dus în slava cerului

să-și umple burțile cu jar stelar.

Am rămas iar singură,

pe un pământ, acum neroditor,

într-o plasă de cuvinte goale,

fără noimă, pe care le rostesc mecanic.

Bună ziua, doamnă!

Bună ziua, domnule!

Ce mai faceți? 

Eu nu fac nimic, aștept.

Miracolul Euterpei…

tristete, dacă ești obosită poți dormi în patul meu,

îndrăznesc să-ți pronunț culorile, să văd lumina

între lanțurile mele ca o împletire de cuvinte

viața, cu grija cu care se naște din pietre,

o ascult în nuanța tăcerii, când ușa se închide pe dinăuntru,

un stol de lăcuste sub piele roade pilonii nopții

nu trebuie să-ți fie rușine de singurătatea mea,

în ea am îngropat singura pasăre pe care am iubit-o,

învățasem să zbor pe…

Pădurea cu stejarii seculari

adună sfinte taine peste vreme,

prin inima bătrânilor stejari

curg fermecate râuri cu poeme.

Eu le ascult din nevăzutul rai

ce dăinuie sub bolta siderală,

în falnica pădure să tot stai –

măreață și eternă catedrală !

.

Poemele mă țin în vraja lor,

mă adâncesc în tainică visare

și îmi sădesc în inimă un dor

sosit pe vad de ape curgătoare.

Cu doru-aduce înlăuntrul…