De mă întrebi de aripi îți voi răspunde fluturi,

De îmi vorbești de greieri voi respira doar cânturi,

Când soarele ascunde lumina care toarce

Voi răsturna o rază, spre tine-o voi întoarce.

Când lacrima te-ncearcă, îți voi vorbi de ploaie,

Neîntinatul plânset am să-l adun șiroaie

Și-n gândul ce renaște, voi răsădi o floare

Și-o voi uda cu stele, va fi nemuritoare.

Că timpul trece iarăși, îți voi rosti de…

după o viață ca a mea dragostea începe să fie

la fel

am crezut și despre tine

iată un om pe placul florilor



cu ochi ce întreabă mai mult

în fiecare cod al silabelor

simt starea de veghe a unui trup

dispus să iubească



te doresc atât de mult încât vara nu se va sfârși

niciodată

îmi spuneai să nu trec peste…

Iubirea rană mortală

iubirea frunză-n vânt

soartă în pielea goală

eu doar singur nu sunt

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

îmbracă-mă cu tine

dragul meu

rămână doar ninsoarea din păr

iar de-mi va fi cald

stinge-mă cu o lacrimă

adună-mi obrajii sub picăturile iubirii

spală-mi nopţile plânse vreodată

desenează-mă linie în palmele tale

nu-ţi fie teamă

că nu vom atinge vreo margine

fundătura va mărturisi

dacă apusul este în noi

când eu visam cuvinte

de unde-aceste spaime, știi tu cine le scoate? -

că n-am băut cucuta impusă lui Socrate

pentru-a-nțelege lumea și-a te pătrunde-n ea

și-n „la țigănci”, ea viața, prins într-un joc te-ar vrea;

ori în liceu cu-o fată, la mare, pe faleză

vieți paralele, Plutarh... mergând pân’ la geneză.

deși ca Topîrceanu îmi tot căram valiza

sub valul ce-și împinge spre țărmuri doar…

în cratere țipă umerii fragilei clipe

sorb cafeaua odată cu visele coc bine o prescură

puterea nu îmbracă nici un rege

un mal de cer și-o evă de estradă…

                   *

      liniștea nopții - 

doi ghiocei luminând…

la granița dintre umbre și fluturi

se sapă uneori un șanț 

în care se ascund

promisiunile iernii

se ascund ca în niște adevărate tranșee 

și deasupra în zbor obuzele 

rătăcesc în…

când vine noaptea mă îndrăgostesc

de sunetul mării

am senzația că iubirea este precum m-ar lovi cineva

pe trecerea de pietoni

îmi amintesc momentele când zâmbeai

pentru că vreau să conteze

dacă ar fi să-ți explic

tehnic

dragostea la prima vedere

se manifestă întâi în camerele inimii

lovește pereții despărțitori

unda de șoc se propagă de-a lungul căii

de minimă rezistență

izbește în ușile de…

Azi mi-a venit s-o iau la pas

Prin vântul care bântuie pe-afară.

De s-o putea să fac popas

M-oi hodini pe undeva spre seară.

Bat drumuri fără să le știu

Necunoscutul nu mă înfioară,

Doar vântul șuier-a pustiu

Iar…

Când am să-nțeleg 

că mi s-a frânt o aripă ?

Cea stângă, aripa mea analitica,

ce îmi hrănea iluziile,

dându-le tipar, forme, virgule.

Mi le punea apoi în fereaastră,

să le întregească soarele.

Iluziile mele izbucneau mereu, 

cu forță neașteptată,

ca a apelor tulburate.

Ocoleau vorbele goale și se fixau 

în retina dreaptă, așteptând 

să se coloreze albastru fluid.

Hainele îmi miroseau a…

Înstelatul Istru doarme

sub molaticele valuri;

Blând, dinspre Pădurea Neagră, 

curg balaurii de ceață …

                                                     Antoniei

M-ai întrebat de multe ori,

De ce se aștern ca fulgii de zăpadă

Petalele din florile de măr

Când vin colindătorii în ogradă?

De ce se aud cântări și pe pământ și-n cer,

Odată cu Crăciunul, de cu zori?

Tu iartă-mă te rog, nepoată

N-am reușit să-ți dau nici un răspuns

Și n-am să îti răspund vreodată.

La întrebările pe care mi le-ai pus:

Ce-i leru-i…

Îmi place când plouă

și-n tact infernal mocnește pământul,

îmi place când șopotul verii seral,

din somnu-i trezește cuvântul.

Îmi place cum fuge –

ecou în bolta timpanelor tale,

îmi place cum sufletu-ți gol

tremură-n brațe agale.

Îmi place când ploaia

te seamănă-n mine semințe,

îmi place când palmele tale de iarnă

aievea, mă…

După ce mă trezesc

gându-mi fuge

la

prieteni

și

rămân

iar

singur

Costel Zăgan, Poeme polițiste

Sentință venita-nainte de vreme 

din cerul lăptos, din val de pământ

croită din vină sau din blesteme,

cândva primenită în straie de sfânt.

în ghilotina secundei, scurt se arată,

seceră ramul de-abia înverzit,

ciutura veche demult o așteaptă,

dar ea are încă de povestit.

Azurul din ochi, râu se topește

glasul se stinge pe buze ușor,

tăiș de oțel ce carnea strivește

semnează destine,…

(elidă)

Din soarele fierbinte rămas-a doar o șoaptă –

Ce vrea cu mine iarna, prin parcuri de mă poartă?



Aleea cea cu visuri de vânt e răscolită –

Ce vrea cu mine iarna, ce polițe-mi achită?



Se risipesc clepsidre în zvârcoliri de pleoape –

Ce vrea cu mine iarna, când tu nu-mi ești aproape?



Chemărilor arzânde, ecoul le răspunde –

Ce vrea cu mine iarna, în suflet, când…

Iubesc privirea ta surprinsă

De zorii zilei ce inundă

Și nu îți lași ziua cuprinsă

De cei ce vor să te ascundă,

Dar știi să lași lumina stinsă

În nopțile cu lună scundă. 

Iubesc privirea ta surprinsă

De zorii zilei ce inundă.

Și clipe torci, încet… Destinsă,

Cu visele pe altă undă,

Nu simți deloc că ești atinsă

De Eul meu ce te confundă.

Iubesc privirea ta…

Pasăre rănită, cuibărită în mine,
ți-am adus cântece de stea să te vindece
eu, fugarul de câmp, cu lanțul proptit în bărbie,
fără piluri și nervi,

stăpâne, în ce plasă am picat
sunt bine, sunt bine
beau apa din mâna ta,
cu ultima răsuflare
mă voi rătăci în tine căutându-te
iar tu vei plânge neștiind unde sunt...
Atunci pasărea aceea zburase fără limite...

Ce tare ninge, Doamne, ce mai iarnă,

De-atâta vreme n-a mai nins așa,

Cerneala nu-ndrăznește să se-aștearnă

Pe pagini albe-n cărți de catifea. 

Ce tare ninge, Doamne, pe coclauri,

Ca-n stihurile mele, cadențat,

Zăpezile și-au pus pe frunte lauri

Și slovele în gând mi-au înghețat... 

Ce tare ninge, Doamne, prin înscrisuri

Cu primăveri apuse-n inimi-sloi,

Se dezgolesc poemele de…