Pierzându-mă în revărsări

[gabriel cristea]

Mi-e lacrima arzândă pe obraz
O candelă de veghe pentru țară;
Se leagănă pe suflet un barcaz,
Și-ntretăieri de ape se-nfioară;
Albastre păsări scufundate-n jar
din soare ciugulesc un strop amar…

Își ung pe-oglinzi frunzarele de mir
Prea plângătoare sălcii dunărene;
Se-nsângerează stufu-n Tatanir*
Și, unduind, fantasticele mrene
Se pierd către străfundul neștiut.
Pe-un colț de țară vânturi se ascut…

Crepusculul se frânge în tăceri
Și nuferi rubinii renasc sub lună;
E timpul să asculți și să nu ceri
Nimic din ce-ar putea să te supună;
Ești numai tu și gândul ancestral
Înfipt adânc în ape de hotar!

Din plopii argintii se scutur fulgi
Pierzându-mă în revărsări de țară;
Se-aud, ca-n vis, copitele de murgi,
Vlăstarii izbucnesc - și iar e seară!
Mi-e inima arzândă și sunt treaz
Precum o scânteiere de barcaz…

Notă*
Tatanir este un sat în comuna Chilia Veche din județul Tulcea, Dobrogea, România. Se află în partea de nord a județului, în Delta Dunării, pe malul brațului Chilia

[bolache alexandru]

O poezie de pus în ramă !

[Ada Nemescu]

M-am obișnuit! Minunat! aDa

[Vasilisia Lazăr]

Minunatul poem ascunde și durere, și revoltă (Pe-un colț de țară vânturi se ascut…). Minunat!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Superb! ”Albastre păsări scufundate-n jar
din soare ciugulesc un strop amar…”

[petrut dan]

Pastelul  mi se pare motivul gândurilor ce răzbat de sub frumusețea cuvintelor ce-l compun , am citit cu plăcere, Gabi, prietenie!

[Grig Salvan]

Ne aduci mereu într-o lume mirifică de Dunăre și Deltă, de ape stranii și vietăți uimitoare, de „vânturi ascuțite” și „copite de murgi”, de copaci vii și și flori miraculoase, de vase pescărești unduind pe valuri și în suflet. Și mereu cu un gând, oarecum dureros, pentru țară. Cu o „lacrimă arzândă” în colțul ochilor și „o inimă arzândă” în piept. Un pastel dens de imagini picturale insolite și străfulgerări de gânduri printre ele.

[Corneliu Neagu]

Un pastel modern, cu versuri frumos curgătoare, pe care l-am citit cu plăcere!

[Mihai Katin]

Se-aud, ca-n vis, copitele de murgi,
Vlăstarii izbucnesc - și iar e seară!   esența  veșniciei pe  care  putem  sa o  simțim,sa o  trăim  ca un  dar   de la  Dumnezeu  pentru  cei ce pot  spune:

Mi-e inima arzândă și sunt treaz
Precum o scânteiere de barcaz…