nu am putut opri timpul

era ca o furtună



sângele îmi alerga sălbatic în vene

și-am rătăcit săruturile-n amintiri



de dor m-am scufundat în mare

să respir vuietul de jale al valurilor reci



aievea sub străluciri de înger

ochii tăi râdeau cu viața

între Dumnezeu și Rai



povestea de iubire

ai lăsat-o amanet toamnei

undeva în octombrie



și te-ai învelit cu nori grei

încărcați de lut



iar mie…

Cu

limba clopotului

murmur

măreția

și

taina

poeziei

mele

cea

de

toate

zilele…

prin ce se leagă omul de pământul său,

ce forțe interioare îl țin precum gravitația-

muncile câmpului,

dragostea pentru părinți,

ura?

copiii îi mor de boli scumpe

soția la naștere

și totuși

doar când pământul este amenințat devine neliniștit

de parcă și-ar înfrunta soarta

mai mult decât câmpul care îi dă hrană

la timp

se roagă pentru ploi

mai mult decât buștenii care îl încălzesc…

se duse vara cea toridă

     în alte plaiuri fără viză

          şi ne-a lăsat turtiţi cum suntem  

               prin stresul termic într-o criză

               iar toamna a venit molatic

          cu stoluri de tânţari frenetici

     că-ţi vine să o iei la fugă

din drumul lor umblând bezmetici

doi melci fac sex pe-o frunză blondă

     e semnul clar că s-au drogat

          ei cred că vine…

Octombrie, lacustru, se scurge-ncet din cer

Şi streaşine oftează cu lacrimi reci şi grele,

Se tânguie văzduhul, avan miroase-a ger

Şi tu îţi cânţi pustiul deasupra umbrei mele.

E ziua tot mai scurtă şi palidă lumina,

Cad frunze ca o cobe, îngreunând pământul.

Pe dealuri părăsite stăpână-i doar rugina,

Iar eu îmi cânt pustiul cu ploaia şi cu vântul.

Arar se-aud în şoaptă…

Fulgeră și-apoi dispare

ca o terapie mută,

Nu te uită, nu te doare,

îți citește-n ochi, te-ascultă.

Fir de apă cu scânteie, 

salbă dulce de carotă,

din condur vrea să îți…

astăzi te voi lua cu mine  

vei fi tu și o călimară brumată

am lăsat pădurile în care mi-am ascuns

teama de drum lung

și ploaia fără de care aș fi rămas un bob de grâu

într-o sahară străină…

Pădurea cochetă,

Mușcată ușor de soare

Acolo unde au început

Arțarii să-și fremete frunzele

Ca într-un maraton

De le-a crescut pulsul

Și s-au înroșit,

Privește cu nesaț

Cerul plin de cearcăne,

Care stă să cadă la apus,

Rănit de ultimele stoluri

Ce-i amintesc cu dor

De iubirea din vară.

Și-n umbra genelor ei,

Timpul încremenește.

Și dacă tac,

Nu-nseamnă mai nimic.

Te-aud, te-ascult,

Sunt totuși lângă tine

Deși îți par departe.

De nu-ți vorbesc

Chiar nu sunt supărat,

N-am chef de ceartă,

Te rog, privește bine

Cât îți sunt de aproape.

Nu m-am schimbat

O clipă.

Orice mi s-a impus

Eu am uitat în pripă,

Iar tu, mi-ai fost de-ajuns.

Mi-e dor de o tăcere

Ochii fixați în ochi

De-un pic

De mângâiere,

Să regăsim plăcere

Că încă,…

fiecare sărut e calculat pe secundar

unul tu, unul eu.

pijamalele noastre, așa de pure

că tușim de la atâta detergent

liniștea lumii ne înfundă urechile

pescărușii se-aud ca niște unde radio slabe



suntem două blocuri șterse

pe care se proiectează neoanele

până și ziua, odată cu soarele

ne leagă o singură sârmă…

Eu nu am aripi,

poate nici n-am avut.

Sunt o biată pasăre de lut,

un desen în creion, pe hârtie,

rătăcit într-o lume albă, pustie.

Eu nu am inimă,

poate nici n-am avut,

sau, dacă da, n-o fi bătut.

E o pată de sânge uscat,

ce s-a scurs în pământul crăpat.

Eu nu am umbră,

poate nici n-am…

parcurg lumea pe jos mai mult decât ceea ce vreau mă feresc să nu repet vreun cuvânt din cele de pe ziduri am înțeles nu există prostie mai mare decât un te iubesc scris cu înfrigurare îmi doresc tot ce e mai bun pentru tine și durerea ta de cap să încetinească timpului îi propun un țărm salvat de furia valurilor din cap până în picioare peștii mă fac să miros a baltă și stuf nu mă pot lăuda cu pușcăriile comuniste altfel aș face din nou liceul ți-aș scrie pe un perete iluminat tovarășul…

ai dat jos pielea lunii; acum o ai pudrată

piersiciu de soare

transpirație de adolescent, ca un ceai de ghimbir

ți-a crescut și barba de două zile,

urmă de cărbune întins pe-o schiță

tu ai iubit

odată cu mine

pentru prima oară, printre baloane de săpun

*

ne-am culcat mașina într-un câmp sufocat de gălbenele

te-am întrebat ce floare vrei să fii

ai zis - acolo

de ce? că-s toate la fel

o, dar nu e așa…

Pe geana umedă a unui fluture, zbor mioapă de moarte și de viață.

Îmi picură pe cuget din întruparea crudă, ce an de an miracolul înalță,

Mi-arată cum din lumeni dalbi mănunchiuri descântă văzduh și țărână,

deoache egal bordei și palat, îmbibă-n corpusculi iubirea de mumă.

Plutesc mai apoi spre bolta de-argint când lumea cât bob se așterne.

Sunt înger, sunt drac, nălucă firească, devin dumnezeu care…

https://dumitruichim.com/2024/10/02/aurora-ontario-sau-despre-privire/

Curg stelele și-mi preling pe geam

istorii de gheață

este atât de frig în mine

încât sângele îmi rătăcește nebun,

sărind zile lungi, galactice

simt o frică sinucigașă

care bate la poarta realității

cerșindu-mi intrarea.

Unde vrei să te duci, umbră descreierată, 

spargi iluzii în ritmul dominoului,

arunci sentințe peste trecut

ca și când viitorul e doar o pajiște albă?

Cu dinți și gheare…

’’A venit aşa, deodată,

     Toamna’’ viselor târzii,

         printre frunzele din vii,

             într-o haină colorată.

             Pălăriei, peste plete,

        îi atârnă lung un şnur,

     tare-aş vrea ca să il fur

să-l pun şirete la ghete.

Ea-mi zâmbeşte, jucăuşă,

     că de vară m-a scăpat,

          eu îi spun, mai apăsat,

              colţii brumei bat la…

Rumeg iluzii din trecut

Împins de propria-mi ființă,

Refuz la talgere de lut

Hipnotizat de conștiință.



Ca un pustiu m-arunc în gol,

Dorind să dau de infinit

Și frânt de propriu-mi destin

Nu recunosc că am greșit.



Mă bat cu timpul nesătul

Și strig de parcă-mi ies din minți,

Cuvinte grele de ocară

Vorbesc până și celor sfinți.



Sub straie de culori alese

Ascund un suflet păcătos,

Râzând hidos când văd cum…

În orașul ăsta plouă

Cu trei amintiri deodată:

Una are casă nouă,

Alta e mereu

plecată,

Iar cealaltă se preface

Că nu-i pasă…