Doar umbrei oazei nepreţuite ceri



nimicnicii de gânduri zdrenţuite

deasupra criptei unui vis uitat

ungând pe buze amintiri confuze

ce se năşteau când tu erai… plecat



sunt strai ceresc, în sufletul pierit

nu-ţi căuta vreodată mântuirea

în a deşertăciunii- arsură, nici plutirea

haotică a viselor … uite, un cer stropit



de neputinţe vii, îi cară beznei sacul

oglinzilor le tot prefaci incizii, iar

dorului de noi îi…

Copita respiră-n nisipul fierbinte,

Un val se răstoarnă și-aleargă spre glezne,

Un ochi se răscoală prin mersu-nainte

Și carnea-i un tremor, ca după bolezne.

Sub razele lămpii ce-aprinde uscatul,

Vin alte copite cu murmur de strună,

În fălci au iluzii, dar numai damnatul

Valsează cu îngeri, în goana nebună.

Ce formă, ce vrajă, din plajă, se-adapă

Și câtă rumoare despătură…

Să gust parfumul unei seri de vară

Și să absorb esența, miezul sevei,

Ce te-nfioară precum trupul Evei

Când poartă frunza-n față, ca povară

Zburând, m-arunc pierdută mai apoi,

În brațe primitoare-ale poveștii

Cu un dovleac ce ia forma caleștii,

Și un condur gingaș, cristal  de soi.

Dar sar așa, din basm în basm, nebună,

Să-mi scriu destinul între prinți și zmei,

Cu Cătălini imberbi si…

Nimic în viața asta

Prea bine n-o să-mi fie,

Căci DUMNEZEU, nevasta

Nu Vrea ca să mi-o-nvie.

Nimic din ce-i lumesc

Azi nu mă mai alină,

Căci mult prea mult tânjesc…

Gândurile tale, păsări oarbe,

Rătăcind prin labirintul minții,

Se adună în stoluri infinite

Prevestind ca un oracol tăcut

Drumul săpat în ochii muntelui

Pe unde pașii tăi vor străbate,

Fără întârziere, destinul.

Unde tăcerea, maestru regal,

Purtând pe umerii săi delicați

Haina notelor imaculate

Și-a  unor iluzii smerite

Va răscoli sub clar de lună

Praful amintirilor încă vii

Ascunse adânc sub…

O lumânare din lut se naște, ca o statuie,

iar umbrele de-abia se zăresc

de parcă sculptorul ar fi vrut să se joace cu ea după ce a terminat-o,

în speranța că nu fie uitat,

și că poate stoarce de pe chipul ei mici detalii,

gămălii, chițibușuri pe care doar un copil le vede,

și aproape că a făcut-o,

aproape că s-a lăsat cât se poate s-a lăsat slobod ca un…

M-am îndoit de-a ta iubire

Crezând că tu nu m-ai iubit.

N-am înțeles schimbata-ți fire

Și cât de mult ai suferit...

Acum, am înțeles a ta iubire

Și sacrificiul tău divin

Prea mare-a fost…

trebuia să fiu împușcat

eu le-am spus

bă împușcați-mă 

că visurile mele

vor face pui 

eu sunt un visător 

și vi se pare absurd

că am…

Stau drepți stejarii mei de veacuri

Cu fibra tare în pământ,

În ăst pământ cu munți și lacuri 

Cu-n lut pe care îl frământ. 

Când din adâncuri vuiet scoate

Și se cutremură plângând 

Acest gigant e peste toate 

Al cerului și calm și blând. 

Iar ploile ce vin și-l  spală 

Hrănesc divina-nsuflețire …

în depărtare se aud glasuri de copchii,

se bate țurca din greu, se-aleargă după minge,

gloata strigă: Gooooool!

-șini-o dat golu? – eu! - ba eu nu tu!

ionel se zburlește ca un cucoș,

se intră-n dispute,

pe dealuri, la vie, tractoarele huruie,

stropesc feteasca cu albastru de rusia,

pe drum trece vecina, duce sapa pe umăr:

- buna zîua țațî cati,

-…

Stau singur în casă

Ca-n rece mormânt

Și timpul apasă

Pe sufletu-mi frânt.

Căci flacăra vieții

În tine s-a stins

Și-n prada tristeții

Mi-e sufletul…

Motto: Noaptea este mărturisirea zilei -  Johann Wolfgang von Goethe

Noapte cu parfum de stea și cu gene de cărbune

Mă strivești și-mi place așa, nu îmi pasă ce se spune:

Vise-ascund  și-n…

Și libertatea-i ca eclipsa solară

te-aruncă-n întuneric la-nceput

și când începe sufletul să doară

se mișcă muntele dac-ai crezut

Costel Zăgan, Ia catrenul, stimabile!

Vreau să-mi ating sufletul

și

singurătatea nu mă ajută deloc

e noapte

și

cum se spune prin anumite ceruri

luna seamănă din ce în ce mai mult c-un club

UN CLUB AL SOMNAMBULILOR

intrarea-i…

               Eram izvor, eram pârâu, năvalnic şi neştiutor,

          în piuă clipele roteam, multe erau, ameţitoare,

     în amintiri treceau pe rând, mici ancore-n fugar decor,

în Mintea mea se nasc fiori, în Mintea mea e doar mirare

şi simt cu fiecare zi cum drumul mi se îngustează,

     risipitorul timp în con se-nchide oblic peste tot,

         privirea mea distinge greu din tot ce adânc scrutează,

             …

Atât de mult eu te iubesc,

Prea scumpa mea soție,

C-aș vrea acum să-ți dăruiesc

O dulce reverie.

Și-n pași de dans, îmbrățisați

Pe-această melodie,

Aș vrea să fim predestinați,…

Am uitat să fim, mă trec fiori,

De am ajuns pământ de flori;

De vină suntem numai noi

Că ne tărâm bocancii în noroi

Și împroșcăm tot ce e sfânt.

Se înfioară morții din mormânt

Și crucile-aplecate-n țintirim

Ne-aduc aminte c-am uitat să fim;

Mărșăluim doar pe pământ.

Se zguduie planeta din țâțâni,

O locuim, însă de ea străini,

O omorâm cu fiecare clipă

Și din adânc…

şi tristeţea se-ntristează

     de aşa multă tristeţe

          când coboară şi brăzdează

     doi obraji ce-au fost odată

inundaţi de frumuseţe

     precum frunza pălesc vise

          împlinite ne-mplinite

               căi de-ntoarcere-s închise

          înţelesul se curbează

     către margini infinite

          nici nu pot să-mi plâng de milă

               sunt pe-o mare în…