apus sub soare

[bolache alexandru]

trupul meu astăzi plăpând 

aproape putrezit 

miroase-a lut 

și-a scândură

a plută 

și are parcă-un dor de ducă 

și sufletul 

aproape a zburat 

peste babord 

și au oftat

și ursitoarele pe luncă 

o auroră face duș 

sub amintiri

de grădiniță 

miroase-a putrescină

și a crin

a cale 

și a trandafiri

și-a garofiță 

[bolache alexandru]

Mulțumesc dragă doamnă Vasilisia și dragă doamnă Chris.

[Chris]

confesiunea este zugravita in tonuri sumbre, am simtit ca si cum as fi fost intr-o camera semi-intunecata si rece cu miros de pamant si mucegai. 

[Vasilisia Lazăr]

O confesiune tulburătoare despre fragilitatea trupului și desprinderea lentă a sufletului. Limbajul său crud, amestecat cu imagini olfactive („miroase-a lut și-a scândură”, „a putrescină și a crin”) sugerează o luptă între descompunere și memorie, între sfârșit și nostalgie.

E o poezie a trecerii, în care moartea nu e doar sfârșit, ci și începutul unei transfigurări, o auroră care „face duș sub amintiri”.

Este un poem visceral și sincer, în care degradarea trupului devine poezie și dor de lumină. Felicitări!

[C.Titi Nechita]

Un apus cu ghilimelele de rigoare ce transpare din imagini de plumb!

[bolache alexandru]

Dragilor, vă mulțumesc pentru lectură și comentarii. Din când în când iau câte o pauză... Vreau nu vreau, revin...

[Grig Salvan]

O secvență trăită în ritm sacadat, cu vers scurt parcă abia respirat, dar intens și concentrat, sugerând mai mult decât spune fiecare vers și cuvânt. Un poem simbolist cu imagini olfactive, mai ales acea descompunere și iz de putrescină ce amintesc de Arghezi ori Bacovia.

[Maria Mitea]

Alexandru, o muză hâtră a dat pe aici, un ” apus de soare”  pe verticală, cu poezie ”plăpândă” până la ”lut” , 

pe cât de plăpândă

pe atât și de lemnoasă,

și garofilă...

frumos 

:)