[în]lăuntru visului

[Maria Mitea]

râurile

sunt răni ce

pictează maluri liniștite
privind lung

            peste ape               cum

                                             ne facem cu mâna unul altuia

[Chris]

text cu iz de poezie japoneza,  stari surprinse intr-o singura imagine. 

[Ada Nemescu]

Interesante maluri vii.

aDa

[bolache alexandru]

Mie mi-a plăcut această străfulgerare poetică... Am însă o problemă cu aranjamentul ei. Nu cred că aduce nimic în plus.

[Grig Salvan]

O secvență scurtă, fugitivă și tandră ca-ntr-un film romantic de odinioară, am remarcat ideea „râurile sunt răni cu maluri liniștite” peste ale căror maluri „ne facem cu mâna” despărțiți de eterna curgere.

[Mihai Katin]

o picătura de sublim...

[Vasilisia Lazăr]

Poezia ta, Maria, surprinde, prin imagini minimale, ideea distanței dintre două ființe care încă se caută. „Râurile-răni” sugerează suferințe vechi, dar care, paradoxal, „pictează maluri liniștite” — adică aduc și un fel de împăcare. Gestul simplu de „a face cu mâna unul altuia” devine semnul unei legături fragile, păstrate în ciuda despărțirii. O poezie mică, dar cu un nucleu emoțional frumos: durerea ca spațiu de comunicare tăcută. Am citit cu plăcere.