uneori

[bolache alexandru]

ți se-ntâmplă uneori

să visezi heleșteie

și păsări cu clonț de rubin

mai visezi uneori

capre sălbatice

sau maci cu petale de smoală

atunci ploile cad pe obraji

cascadă mireasă văl de bazalt

ți se-ntâmplă uneori să visezi

și cerbii își ascut în taină rădăcinile

apoi îți înfig în pupile

căprioarele lor

visele lor

inversate

ți se-ntâmplă uneori să visezi

cu ochii întredeschiși

ca un mort care refuză veșnicia 

și nu te-întreabă nimeni ce vis ai avut 

întrebările își scot baionetele

într-o realitate răsturnată

dar tu continui visarea

tăcere prieteni

ne-au murit întrebările

 

[Ada Nemescu]

Ce-am putea răspunde fără întrebări?

Un non-sens. Întrebările ne propulsează, sunt combustibil real...

Ceva filozofie, Alex 🫠

[bolache alexandru]

Mulțumesc tuturor pentru comentarii.

[C.Titi Nechita]

O viziune între vis și realitate, dar între ghilimele vorbind, câte nu visăm într-o viață!

[Chris]

mi-a placut textul si mai ales finalul

[Grig Salvan]

„Viața e vis”, vorba piesei lui Calderon de la Barca, sau a poetului nostru nepereche, uneori pendulăm între vis și realitate „cu ochii întredeschiși”, uneori dorim să visăm mai mult decât să ne confruntăm cu realitatea întunecată, rece și dură, ne conturăm o lume a noastră cu „heleșteie”, cu „cerbi și căprioare”, îmbogățindu-ne și colorându-ne viața ternă și monotonă. Îmi par absolut speciale versurile:

„ți se-ntâmplă uneori să visezi

cu ochii întredeschiși

ca un mort care refuză veșnicia”

[Vasilisia Lazăr]

Poemul surprinde cu o intensă forță vizionară fragilitatea dintre vis și realitate. Imaginile, când diafane, când tulburătoare, se adună într-un tablou oniric ce transformă tăcerea într-o formă de rezistență și de sens. Viziunea poetică are o forță interioară aparte, împletind misterul și luciditatea într-o meditație despre sensul visării și al întrebărilor care mor. Felicitări, Alex!