Ne trece timpul

[Chris]

Ascult de la marginea serii

Se-aude un cântec de ape

Și murgii pornesc să se-adape

Din clarul albastru de lună

 

Un foșnet timid mă întoarce

Tu stai cu privirea tăcută

Precum o poveste țesută

Pe pânza de verde a vieții

 

Iar timpul ne trece prin vene

Și până la capătul lumii

Frumos ne încântă salcâmii

Cu florile albe de gheață

[Costel Zăgan]

Poezia trece prin suflet: fulger de gheață!

[Grig Salvan]

Un pastel de o gingașă frumusețe, de muzicalitate nici nu mai zis. Era o vorbă celebră cândva a regelul Carol I: „Asta-i muzica ce-mi place!”, ăsta e genul de poezie pe gustul meu.

[Chris]

Multumesc, Miha! Imbratisari!

[Mihaela Popa]

o scriere limpede, ca o apă cristalină, o acceptare matură a trecerii timpului

în semn de admirație, citez: 

"Iar timpul ne trece prin vene

Și până la capătul lumii

Frumos ne încântă salcâmii

Cu florile albe de gheață"

[Chris]

Va multumesc tuturor pentru trecere si frumoasele semne lasate! 

[Mihai Katin]

Un foșnet timid mă întoarce

Tu stai cu privirea tăcută

Precum o poveste țesută

Pe pânza de verde a vieții   încântător acest catren pentru ca  este esența  unei existente,a unei iubiri...

cu pretuire

[Maria Mitea]

mi-a plăcut acest ritm  al trecerii timpului  ” prin vene” 

” Și până la capătul lumii

Frumos ne încântă salcâmii ” ...” Cu florile albe de gheață” ... și parcă totul s-a dus pe apa sâmbetei odată cu naivitatea optimistuluică v-a spăla lumea de elemnetele supranaturale ale timpului ... 

 

[Vasilisia Lazăr]

Poemul tău respiră o melancolie senină, în care timpul curge firesc, într-un decor aproape pastoral, unde natura devine ecoul stărilor interioare. Imaginile delicate – murgii, clarul lunii, foșnetul timid, salcâmii în floare – creează o atmosferă de liniște și contemplare, iar prezența celuilalt devine o poveste tăcută, țesută în însăși pânza vieții. Imaginea timpului care „trece prin vene” sugerează fragilitatea clipei, dar și frumusețea ei profundă, trăită conștient. Finalul, cu salcâmii înfloriți, aduce o notă de tandrețe și efemeritate. Este o poezie simplă și luminoasă, care vorbește despre trecerea timpului cu blândețe și acceptare. Felicitări, Augusta! Mai aștept!