aș fi vrut să te țin de mână

iar

tu să încerci să-mi mângâi părul

pe strada pustie…

Sunt fiica-ntreagă-a unui veac și simt

Vechea durere a bătrânului pământ,

Și tot ce pot să fac e să mă mint

Și să renunț la orice legământ.

Sunt ani de când trăiesc la suprafață

Ieșit-am norii să-i ating în zbor,

Sărut cu pietate-n  dimineață,

Un colibri și-un uriaș condor

Mă las în voia ploii ce răzbate

Sub geana verde-a ochiului meu stâng,

Și pentru toate câte-n fier s-or bate

Am…

O, de-aș crede eu în IAHWE și în Fiul Său Iisus

Aș fi azi Profetul Lumii de la est pân la apus.

Și-aș avea putere mare de a face mari minuni

Și din apă vin aș face și din Cer aș da și Pâni.

Astăzi cred că doară IAHWE Este Cel ce tot Creat-a

Și doar EL are…

Te-am iubit, dar nu-mi mai reamintesc decât iubirea,

Un chip fără detalii îmi retrezește vag simțirea,

O amintire diafană, estompată,

Ca o bucată de mătase ce a fost cândva pictată.

Versurile mele susurate de sângele din vene

Nu te mai ating acum cu jurămintele eterne.

Ele doar au ars feeric, cu mare vâlvătaie

Și s-au pierdut fantastic în focul din odaie.

Îmbrățișările, săruturile, certurile,…

străin într-o țară necunoscută

simt nevoia să ascult muzica

tare

să nu-mi pese de faptul că binele și răul se vor dușmăni

restul vieții

devenind una cu mine

reversul medaliei

ma va urmări precum teama primei infracțiuni

iubirea nu ține cont de distanțe

atunci când distruge rezerva de apă a unui trup

care și-a pierdut mineralele

îmi rămâne farmecul tău

mult mai tânăr decât anii de…

                        curgând ca fire de mătase

                        pe bulevard lumini firave

                       îmbracă totul oameni case 

                                                                      urme de paşi răsună grave

                                                                      în alb decor din nopţi geroase

                                                                      stârnind fantastice…

Eroii nu mor niciodată

Lor le-a rămas sub glie inima să bată...

Când ultima privire în ceruri îngropată

Pierdută-n câmp de bătălie

Coboară lin în fiecare primăvară

Ocrotitor, peste întreaga țară

În fiecare om, pe fiecare vatră

Prezența lor e veșnic vie

În crucile de lemn și piatră

Înălțate ca pioasă amintire

În curtea bisericii din fiecare sat,

Perpetuu, mai presus de fire

Recunoștința noastră i-a întrupat...

În orice zi…

Un poem ca o lovitură de tun

toată lumea-l aude

însă nimeni nu-l vede

numai poetul se trezește

scriindu-l

crezi că se poate

dragă Kitty

nu știu

eu doar…

Aud o voce simplă, o voce de departe,

Ce urcă din oceane, din valuri despicate

Nelimpezite-n sarea acidelor maree

Cuprinse în vâltoarea prea dens violacee,

Și urcă, răscolește o voce din adâncuri

Pare c-ar fi un pește ce inventează gânduri

Delfin cu țipăt amplu și sens humanoid,

Ecou al vreunui templu, celest asteroid.

Clepsidre  împărțite pe creste și pe coame,

Desene inedite, secundelor…

Pe unii îi vezi şi îi simţi că scriu cu sânge...

cu sângele lor, fireşte. Alţii

utilizează panglica neagră a sorţii

de la maşina de scris.

Efemer şi industrial,

astăzi se scrie cu pixeli, prin tehnica

touchscreen.

Eu încă folosesc

cerneala simpatică

Nu-i aşa că această poezie se vede

numai la căldura inimii?

dacă nu te-aș iubi

lumina s-ar tulbura

încercând să străpungă vitraliile tristeții

culorile ar îngheța

iar viața n-ar fi decât un contur străveziu

din tabloul în care trăiești

dacă nu m-ai iubi

literele și-ar destrăma albastrul

cuvintele ar face riduri

s-ar îmbrăca în umbre

și eu aș muri implacabil și anonim

pe dinăuntru

dar ne iubim...

– bieți căutători de fericire…

În liniștea nopții, dincolo de vacarmul acestor zile obositoare, mi-am lăsat versul să curgă...

Împărtășesc...

Mă strecor la tine-n gând,

În brațe te cuprind,

Cu iubire te ating

Și lacrimile-ți sting

Cu săruturi-comete căzătoare

Peste frunte și șuvițe rebele, călătoare

Ca și gândul,

Ca și vântul!...

Sunt aripile ce mi le dai să zbor,

Să mă avânt până la nori

Și mai sus,

Mult mai sus, dincolo de…

Când trecem peste ceea ce aripile înseamnă

Uşorul ţipăt de aer

Al norilor în care ascundem măştile din ceara lumii,

Când aşteptăm înfriguraţi

 ultimul carnaval

Cu lampioane albastre şi jocul de-a moartea,

Când mă ridic până la o umbră de iarbă

Să ştiu sunetul paşilor

Prin peşterile celeste

Atunci  se aude

 ţipăt de aer

Acolo unde îngerii

scriu vorbele noastre pe aripi de lilieci,

Unde…

                                                              ’’Să gust parfumul unei seri de vară

                                                                Și să absorb esența, miezul sevei,

                                                                Ce îmi zvâcnește precum trupul Evei

                                                                Când poartă-o frunză-n față, ca povară’’

                                   …

Pe Șase-Undrea în anul '47

TATĂL CERESC mi-te-a-ntrupat,

Să-mi fii de ajutor în toate

Și eu să fiu al tău bărbat.

Așa cum spune DUMNEZEU

Un Trup și-un Suflet noi vom fi,

Și-n veci de…

…și aspirantul și poetul

își poartă-n sânge clarinetul

cu care cântă, ca buhaii,

pe unde-și pasc haiducii caii…

ehei, ce vremuri!...…

Dimineața mă spăl pe suflet

de

politica întunericului

ochii cuvintelor clipesc

luând în primire

năvala luminii

mă șterg cu prosopul zorilor

după care-l arunc

dincolo de orizont…

                                                  ’’Ştiu. Omătul geme sub talpa grăbită 

                                                    În odgoane iarna nu putem struni...’’

                                                                    aDa Nemescu

               ninge iarna ta de gânduri

          dintr-un nor de-nchipuiri

     fulgi vocali aşază-n…

Doar umbrei oazei nepreţuite ceri



nimicnicii de gânduri zdrenţuite

deasupra criptei unui vis uitat

ungând pe buze amintiri confuze

ce se năşteau când tu erai… plecat



sunt strai ceresc, în sufletul pierit

nu-ţi căuta vreodată mântuirea

în a deşertăciunii- arsură, nici plutirea

haotică a viselor … uite, un cer stropit



de neputinţe vii, îi cară beznei sacul

oglinzilor le tot prefaci incizii, iar

dorului de noi îi…