nu te obosi

masa asta de piatră e de mult aici

am adus-o când flămând erai iar livezile promiteau roade cum n-au mai fost

și câmpiile se răsfățau în ploi magice

așază-te lângă mine am izgonit vântul

ne scotocea prin suflete mi se părea…

Nocturnă

E-atâta frig și bruma... de niciunde,

Cade și-n toamna asta peste noi.

Citesc din labirintul ce mi-ascunde

Povești doar încâlcite-n roase foi.

Cuvintele în mine se fac noapte

Că-mi vine și să urlu și să tac;

Ești tu cea scrisă în această carte,

Ori secerat de vorbe eu mai zac?

Și pasăre de-aș fi, ori cal pe lume

Sălbatic și vânat de buni…

12.03.2014

Ne-am cunoscut în vremuri sudate de trecut,

Cu ale noastre vieţi, ascunse după veacuri,

La pândă stau vremelnic, sub dorul tău acut,

Surpând spre luciul tău, neînglodate maluri.

Te simt la fel ca-n ziua când valul ne-a zâmbit,

Din ochii mării vii, ce-n brațe ne ținea,

Prin fire de nisip ce mult ne-am mai iubit,

Acum ne este rece, suntem doi fulgi de…

(elidă)

Renaşte-n paltini clorofila, zvâcnind sub paveze de nori;

Rămas-am, printre neputinţe, debusolaţi navigatori.

Sub aripi zburd-un dor de-albastru în fiecare porumbel;

În lutul nostru coexistă un înger şi Mefistofel.

Se-opreşte clipa din zvâcnire la poarta unui alt tărâm;

Trăim un timp machiavelic, prin care visul ni-l târâm.

Planăm adesea în confuzii, ostatici între Yin şi Yang;

Din când în…

Teleleică umblă Moartea

prin scaieți de-ntinse neguri,

vremea croncăne a cioară

prin pădurea vestejită.

Își încurcă pasul - târșul -,

înjurând prin udătură;

Coasa ciuntă și-o aruncă

în urzeli cu gust de putred;

Picuri mari de rouă rece

se preling pe fața-i bleagă

și se pune-n cur pe-o cioată,

ronțăind ciuperci pestrițe.…

cerul importă îngeri cu aripi strivite,

părinţii cer extinctoare să-şi stingă durerea

și își caută sinele

prin nopțile făcute scrum.

lacrimi incandescente biciuie

umbrele orașului…

Băţ sfredelitor printre palme,

fusul focului pătruns în ochi de lemn,

fir alb şerpuind universul scânteii;

incandescenţe nocturne - cerbul jarului,

nălucind prin descântecul carnivor al şamanului.

Coarnele lui, prăsele ascuțișului de silex

și fluiere despicând noaptea ultimului boncăluit;

Incantanții ireale și zori sîngerând

orizontul - amprenta adâncă a vănătorului.

Oale ceramice…

Dragă Kitty fiecare zi e-o nouă șansă

De-a mă înțelege Însă tot mai bine mă

tu, parte a zilei, care lingi

cu limba clipei eșichierul

în  piesele ce le atingi

sporești cu negură misterul

și ne-amăgești cu el întruna,

dezvăluindu-l strop cu strop,

privește cum se scurge luna

uitată într-un vârf…

Printre colonii de soare,

cu gust rânced de migdal,

trece-nfiorată boare

- inculpata de cristal.

Se scaldă brumărel în soare, cu ochi hulpav de ametist.

Uscat îmi este cerul gurii. Amurgul pare tot mai trist.

Se-nșiră brumărel pe vale, când salcia se pleacă lin,

Mi-e cerul depărtare sumbră, culcușul frunză de pelin.

Se-nalță brumărel pe vârfuri, te amăgește spre zenit,

Tânjesc la nopțile în care nu te mai saturi de dormit.

Se duce brumărel… se duce! Așa ai mers și tu spășit…

Mi se-ncleștează…

Cântec pentru ploaia de afară *

Se-aude surd cum toarce în cămară -

Așa cum nu poți auzi oricând;

Timpul tăcut, ca-n lumânări de ceară                                     

Ce picură și gânduri, când și când.

Vor fi și vești ca-n ziua lungă-a ploii,

Salba de iele ce te-a prins în vis.

Iar eu speram că vor rodi altoii

Și-n palmă fructul copt ți-aș fi promis.

Cum basmul s-a oprit în…

Îmi plânge ochiul drept coconii fericirii,

Îi picurã sub gene, lăuntrice corăbii,

Hoinarele cu vele pe mările durerii,

Ce-mi drumețesc atomii, încătușați ca robii,

În trupul meu de lut!



Din ochiul stâng, amurgul pictează cerul gri,

Pe creștetul ce anii l-au troienit de griji,

Nu l-a schimbat oglinda, nici îngerii integrii,

Doar lupta dintre stări…

Aș da nopților de-albastru

zborul zmeului sihastru;

setea mea e-n căușul palmelor tale

somnul meu stă-ntr-un pat

de culori

cardinale

să-l urcăm în tăceri

să-l ascundem de hoți

iară carului mare să-i pictăm

niște roți

În nopți goale fără tine, soare stins de zarul vieții,

urlă bezna-n ochii goi pe sub gene încremenite,

degerate lacrimi cad sub cupola dimineții

de se sparg in mii de cioburi, perle răvășite...

Plâng speranțe altoite cu durerea vocii calde

ce sculpta cândva cuvinte imbrăcate in petale,

duse-n vânt de șoapte moi pe jăraticul ce arde

doua suflete scăpate…

Ce toamnă inventată, de dincolo de timp!

Cotrobăie prin cosmos noian de frunze moarte.

În căutarea brumei, s-o spânzure de stele

Şi chiar Steaua Polară s-o-nchidă după gratii.

Luna şi-adună norii drept sac pentru dormit

Şi până spre armindeni n-o doare gerul, neaua.

Doar Polul Nord e-n grevă de-a decreta îngheţul,

Calota şi-a topit-o în stil…

Hai, mai cere-i toamnei...

Hai, mai cere-i toamnei caii din șopron

De la iesle-acum, fă-i și-n cer să zboare

Să-i înham la troică - și-un acordeon

Să ridice-n drum, mare tulburare.

Și plecarea noastră de va fi un vis

Să trezească-n codru nopțile cu știme,

Ori alai de îngeri - unde ne-o fi scris

Unde nici nu-i capăt, nici îl știe nime.

Știu că ești bolnavă după frunza…

Licăriri, incandescențe

unduiesc pe raza moale,

împletindu-mi lunga cale

răsărită-n transcendențe.