Un alt apus se-aprinde peste zare,

Nori negri se-agită dinspre răsărit

Răscoliți de-un vânt cu chef de hoinărit

Și cu dorințe mult prea arzătoare.

Gânduri, acolo-n asfințit se-adună

Să stăvilească astă încercare

Ce are semne clare de…

Ninge ca-n vremuri de altădată,

Aștept cu nerăbdare noaptea de Ajun,

Privesc nostalgic bradul de Crăciun,

Reamintindu-mi viața, toată!

Copilăria-mi pare îndepărtată,

Sunt atâtea amintiri făcute scrum,

În focul anilor pierduți în fum

Mai pâlpâie molatec luminițe de Crăciun.

Focul pocnește viu în vatră,

Mai vine o noapte de Ajun,

Se-aud buhaiele din drum

În noaptea albă,…

Începe cu o poezie

primul buchet de raze al zilei

o cafea cu spumă de zori

cu inevitabila pătrățică

de

ciocolată

savurată

în fotoliul din bibliotecă

inventemul nopții…

 Motto:

Atunci când ți-e sete, fericirea e un pahar cu apă.

(Liviu Rebreanu)

Poteci, poteci încinse, sub razele năuce

Visează țurțuri sloi, pe la ferești și porți,

Halucinantă vară, aminte nu-ți aduce

De răcoroase ierburi, ai vrea – dar nu mai poți!

Iar dacă orizontul s-o micșora întruna

Ca o fatalitate, blestem nescris pe ziduri,

Printr-un complot de taină a stelelor cu…

păi, măi nene, pe maidanul

răscolit de sentimente

se ciucesc șapte mimoze

chinuite de talente.

când fițoase, când viclene,

pe maidanu-alunecos,

își clătesc sub vraja lunii

trupul de la brâu în…

Vreau să-mi fii și zi și noapte,

Să te supăr, să mă ierți,

Vreau să-mi fii și foc și șoapte,

Să mă strigi și să mă cerți.

Vreau să-mi fii când plouă-n mine,

Când nu spun ce simt și doare,

Când m-afund prin gânduri pline,

Când mi-e dor și n-am scăpare.

Vreau să-mi fii și fără teamă,

Și cu dor și cu fiori,

Să-mi reciți o epigramă,

De la apus și până-n zori.

Vreau să-mi fii și…

Fluturi mii,

Cu aripi fin ascuțite,

Bisturie reci, otrăvite,

Cu seva dulce–amară

Din fructul căzut

Pe trunchiul înfrânt,

Își croiesc drum

Către suflet —

Muntele Sacru.

Dar piatra e tare,

Pădurea e deasă,

Vulturii aprigi

Își apără casa.

În cercuri plutesc

Sub pieptul de nori,

Ce scapără fulgere

Și tună cu ploi.

Se dau lupte grele,

Câmpia e plină

De vulturi și fluturi…

Ni-s triști strămoșii, Mamă, când văd că tot descrești,

Din cer, vor să strecoare sub lespezi frământări,

Ca să adune-acasă români din patru zări

Și peste arc de veac, cămașa-ți să-ntregești.

Îți sfredelesc adâncuri aceiași cruzi stăpâni

Ce-n cimitir prefac pădurile-ți bătrâne...

Rănite toate urlă: ”Deșteaptă-te, române!”

Și bobu-n spice plânge, să nu-l azvârli la câini...

Recită-n valuri Nistrul, trist ”Doina” lui…

Ascultă cum fiece clipă îţi dă bineţe

Atât de plăpândă

Ea te întreabă pe fugă,

În licărul vieţii e lungime din fir,

E sămânţa infimă

Ce umple clepsidra ascunsă,

E frântură de rază ce ochii mângâie

Şi pleacă, o alta ajunge din urmă,

Din toate fără să afli

Faci ora rotundă ori dreaptă,

Legământul din faptă,

Zălog în cuvânt,

Cu ea ai măsură peste pământ

Şi umbra ţi-o poartă în…

O poezie dus-întors

Costel Zăgan-Georgică Manole

LȚ et comp.

kilometri trecând 

ca niște strofe imaginare

doar mașina vorbește

în legea ei

mâncând kilometru

după kilometru…

cea mai frumoasă poezie de toamnă

era brunetă și avea ochii căprui

îndruma

uniformele neuniforme de azi

sau aștepta la semafor

sub cerul încercănat

vremuri mai bune

tălpile sale striveau

cu un surâs diplomatic

boabele de struguri

până când se auzeau nechezând

pe ulițe buzdugane rătăcite

pe alocuri avea părul nins

ca un sfârșit de noiembrie

cea mai frumoasă poezie de toamnă

încăpea…

Dac-aș ști cine-i Femeia

Ce de YAHWE îmi fu dată,

Aș avea acuma cheia

La ce-am fost... și-oi fi vreodată.

Când și când văd vreo femeie

Cu-al ei chip și simplu-i port

Semănând cu-a mea…

mă întâlnesc cu moartea din când în când

- ce mai faci? mă-ntreabă ea surâzând

- bine, încă mai fac o umbră pe pământ

dar nu pot să știu până când,

cât mă mai lași în aspra lumină...

- stai liniștit, nu te îngriji de mormânt

nu-ți mai ucide timpul plângând

te mai las o vreme să umbli prin tină

prin ger, prin arșiță, prin ploaie și vânt

până când vremea de dus o să vină

vei pleca în zbor nevrând, tremurând

către o altă lumină, mai pură, mai…

De tine, moarte, nu pot să mă vindec,

În lume leacuri pentru tine nu-s;

De-aceea rabd și nu am să te judec,

Deși, prea mulți de suflet mi s-au dus.

Te știe omul încă din pruncie,

Că dai târcoale vieții pe pământ,

Și vorba ta nu face o uncie —

N-am pomenit – cuvânt fără cuvânt!

Îmi fluturi secera pe lângă soartă,

O simt pe tâmpla rece ca un fulg;

Mi-ai despicat a sufletului poartă,

Știai că eu din suflet…

Treziți-vă oameni din lumea întreagă

Și fiți iarăși oameni, că viața vi-e dragă!

Priviți către semeni, spre pacea beteagă

Că nu mai e nimeni s-o-mpace, s-o dreagă!

Pâmântul se sfarmă, ne-ngroapă-n tăcere,

Un clopot de-alarmă trezește himere,

Vin…

Din pielea rănită și suflet de gheață,

Din teamă de moarte și teamă de viață,

Roindu-mi în jur ulii negri de noapte,

În vechea cetate eu văd pere coapte,

Doaŕ gri-ul sângelui se ține apos,

Să-mi amintească de cel furios

Ce‐n toacă bătea din seară în zori

C-o patim-a inimii, să te-nfiori,

Iart când tăcea , cand se  oprea

În gaura șarpelui mă-nvârtea

În patru colțuri și în tot…

Iubito

în

căutarea

sărutului

perfect

cercetat-am

cei

doi

sâni

taină

cu

taină…

îmi beau îndelung cafeaua

să-mi fac ziua cât mai

suportabilă



îmi beau îndelung cafeaua

sperând să descopăr

la sfârșit,

verdele ochilor tăi

precum un crochiu

de Modigliani



îmi beau îndelung cafeaua

nădăjduind să regăsesc

la sfârșit

poemul clipelor noastre

tandre unice

și atât de grăbite



îmi beau îndelung cafeaua

așteptând să aud

la sfârșit

muzica șoaptelor tale

ca o…

râurile

sunt răni ce

pictează maluri liniștite
privind lung

            peste ape               cum

                                             ne facem cu mâna unul altuia

Când te-am văzut ultima dată

Atât de mult am suferit…

Păreai la fel de-ngândurată

Cu ochii-nchiși spre infinit.

Erai atâta de frumoasă…