atunci când animalul își neagă natura

alegând adăpostul în locul hranei

omului

îi stă bine teama

de a-și  vedea aura cu ochiul liber



dacă albastrul iubirii pentru a străluci are nevoie de apă

atunci mă număr printre cei care cred

în logica podurilor



mâine îmi va fi rușine de mine

dar lucrurile spuse la supărare rămân…

uneori mă trezesc

de parcă aş fi ţinut timpul în

braţe întorc după tine

mai mult de o mie şi una de nopţi

l-am facut să aştepte

până ţi-am scuturat luna de

primăvară sunt

cel mai rău paznic al inimii mele

înduioşează când strigă la mine

gratiile

pentru două vieţi nu

ştiu unde este mijlocul apei  

de-un călcâi frunze-

n priviri de urme pe mine

nu mi-ai lăsat nopţi pentru altă poveste

schimbătorii de bani…

de parcă sărutul meu ar fi ajuns pe buzele tuturor femeilor

de parcă ochii lumii m-au fixat gata să creadă 

totul îmi reușise atât de bine că începusem să plâng 

în gând 

mi-am spus 

n-ar strica un moment de splendoare a trupului

 

dintr-odată mă simțeam responsabil

câte pânze nu înalță iubirea în drumul spre celălalt

îmi biciuiam trupul să facă mișcările ce mă reprezentau 

cel mai bine 

așa cum fiecare celulă își cunoștea locul 

tot așa nu…

mi-ar plăcea să-mi vorbești ca unei zile de naștere

să-ți mângâi părul

ignorând primul lucru interzis de credință

furia cărnii

plăcerea trupului să comande mintea

până la refuz

plină de senzațiile cuvintelor auzite prima oară

sarea să urce din tălpi

în lipsa fierului să-mi pierd echilibrul

tu și eu

supraviețuitorii unei iubiri lăsate să circule liber

prin capitalele cu finaluri brutale de…

știu puțin despre dragoste

dar despre suferință am învățat că niciun tratament

nu dă rezultate

așa cum e știut faptul că oamenii nu mănâncă

după câini

trăiesc singur

zorii se pregătesc să despartă apele

în emisfere sărate și dulci

precum cuvintele care-mi trec prin minte despre

zilele mele

fac înconjurul casei unde

dragostea închide capitolul dedicat oamenilor

care vorbesc

în…

precum pasărea ce-și părăsește cuibul

nu-mi trebuie bani

haine de schimb pentru drum

nimic material

să-mi sature dorul

ca de un părinte bolnav

să mă îngrijesc de el

să-l îmbrac de duminică

să-i cumpăr tot ce i-a lipsit în copilărie

mânam vitele

citeam după ele pe buchia de carte

muma nu se supăra că scăpau în porumbii

vecinilor

le astupa gura

din ăsta iese un…

dragostea mea fiară

sălbatică

după propriile reguli cu motivele proprii

dacă cineva își închipuie că o va stăpâni

va ucide

atât de întreagă se poartă la minte

ți-ar spune tot felul de lucruri

te-ar fulgera cu privirea

nici un fir de păr n-ar simți pielea despicată

în patru

punct cardinal sub buric

pielea are tenta dorințelor noastre

își ating vârful limbii

pereții calzi picurând…

caprele îndărătnice

se bat pentru lapte și țapi

ridic iurta acolo unde vântul

își fierbe o zeamă

la sfatul bătrânilor

ne așezăm și cântăm despre lume

în timp ce mâncăm degetul mi-a căzut singur

totuși mai bine decât moartea

el să întrebe

domnule

sunteți cumva dintr-o țară creștină

aud clopotele, 

bărbații cu steaguri în mâini

nimeni nu are curaj să vorbească

de…

mi-a răpit copilăria

mă țineam de copaci întrebând dacă trebuie să merg

la școală

îmi imaginam că împlinesc douăzeci și cinci de ani și

lucrurile se pot repara

în locul coroanei au un bec cu filamentul întreg

atunci când vorbesc se aprind

prin simpatie

locul se umple de zgomote străine

ridic ochii

la semnul interzis din morala creștină

rochia ți se umflă

ca într-un joc al dragostei și…

mi-ar plăcea o viață cu tine

eu să scriu tu să fii mereu

altcineva

să ne plătească facturile de exemplu

dumnezeu

știe câtă nevoie am de timpul acela

inima mea este pregătită să dea ce are mai bun

voi căuta la târgul de cărți panglici tăiate

în loc de prefață

să citim despre mediterane cu formele pline măslinii

așteaptând la cules

îmi plăcea faptul că mă lăsai

la sfârșit de obicei…

aș vrea să spun peste ani că scrisul a însemnat

o pedeapsă

un consum pentru care nervii

nu au fost pregătiți să-și devoreze sinapsele

așa cum o lupoiacă își mănâncă puii

 

din lipsa apei



greu îmi imaginez ploaia

semnul acceptat și de ingineri pentru abundență

am făcut un altar în dreptul ferestrei

să-i pot vedea și pe dumnezeu și pe diavol

 

în timpul acesta mi-a părut rău și-am iubit dulcele

așa cum popoarele migratoare au devenit…

nu este o corabie

vântul

sfâşie pânze din mâini,

un nu-ne-mai-întoarcem flutură

capul de mort,

orizontul -

val nesfârşit ce ascunde

straturi de smog;

nici măcar ceaţă,

iubito,

un apus cu gânduri știute numai de noi

coboară prudent între lumi...



ploaia ne face urâți,

păstrăm deoparte din somnul furtunii,

greutatea&frigul întârzie

barca 

femeia mea de gânduri -

noaptea

spintecă…

ca să înţelegi trebuie să ţii vântul

aproape de tine

cineva respiră profund

asculţi clarinetul alb  

ca un abur

frunze se-ntorc din copaci este

toamnă

anotimp de cules noaptea

sau

ziua când ne întoarcem

la început

eu

nu mă târăsc prin ţărână

ştiu

să

vorbesc despre lucruri în care nu cred

tot ce fac se transformă-n

poveste

bărbatul pe care-l doreşti este un

cuceritor daca vrei să-l…

lumea vrea să ne ținem de mâini

iubirea propune alcool 

pentru binele tuturor voi scoate în stradă o mie de mame

cu poveștile lor

la distanță de-un zâmbet am libertatea să-ți fac

tot ce-mi place

carnea suportă orice preludiu

până la urmă ți se pare dragoste 

după data nașterii

tot felul de astre promit o viață mai plină

două degete ridicate cer lumea

și tu

mă tragi într-o…

de câte ori îmi spui la mulți ani mă simt

vinovat de trecerea timpului

așa cum frumusețea mea necizelată vorbește de la sine

iar istoria cheamă oameni

de stat

nici eu nu pot să-mi imaginez imnul româniei

pe podiumul ue

măreția unui pachet de sancțiunui cosmice

atrage mințile vânzătorilor de criptomonede

poate și eu îmi voi face un rost

după căderea piețelor emergente 

trebuie să-mi potolesc inima ca la…

mă scărpinam cu un ciob

mâncam din blid

cu oamenii străzii la un moment dat

îngerul

căuta vinovați

am tras pătura peste cel de lângă mine

ca peste inima mea

până la urmă un poet ne-a salvat

lucruri care nu credeam să se-ntâmple au făcut

precum gândul fără putere

am cerut lemne și fier

ca pe timpul primelor instrumente de suflat

când încă nu plouase pe pământ

dimineața un fel…

dacă ai putea lega apele

și nu ți-ar arde privirea cercul de fum petrecut

în jurul umerilor

voi fi bunul samaritean care te plimbă

la zece fântâni

picioarele se vor plânge

sângele va urca povara cu lucruri uitate

de fosta iubire

inima își va pune ca semn căldura luminii ascunse sub pernă

în timp ce vinul în formă de șarpe

o va face să bată mai repede

dacă va fi un 20 de miercuri următoarea poveste…