teoria tuturor lucrurilor

[petrut dan]

am început să cânt

nu mă aud de vacarmul sălii

mi-am zis

uite un popor de sclavi care numai în turmă își poate striga

durerea

nemulțumirile

faptul că nu-l înțelege pe diavol

disimulat în palmele

bătătorite

femeile uită primele de rușine

de aceea trupul lor are alt preț

 

am darul de a convinge

de parcă aș vrea să-mi recuperez coasta

și un loc unde timpul contează cât o cafea băută în picioare

mi se pare că merg prea mult cu mâna salutând un drapel

pentru care nu aș risca niciodată dreptul

la moarte

 

din câți oameni ating niciunul nu întoarce obrazul

înseamnă că cineva a plătit degeaba

înseamnă că suntem cu adevărat unici și nu ne respectăm

divinul

am crezut că poate obiceiul de a bea să-mi aducă bucurii

dar tot vocea mamei face toți banii

 

am vrut să-mi fac casa pe munte

a trecut un om fără carte și-a râs

pune un semn la geam să alunge răul

dar eu nu crescusem atât de mult încât să cred

 

lampa ce arde la intrare are puteri tămăduitoare

asta până când vei deschide ușa unei femei

mormăie mama din fundul camerei unde fierbe zeama pentru care

tot socoteam ce rău mai mare există pe lumea asta

și eu să nu-l fi făcut

 

de unde știu îngerii atâtea lucruri dacă nu merg la școală

poate noaptea îmi va răspunde într-un mod diferit

eminescu mă vizitează în somn

cere bani de țigări

până când liniștea se întoarce puternică

 

iar noi suntem răi în povestea cuiva

 

 

[bolache alexandru]

Există o teorie a tuturor lucrurilor pentru că toate lucrurile au un rost... Vocea mamei devine tot mai puternică odată cu trecerea vremii chiar daca vei deschide ușa unei femei... Și da, dacă binele e relativ cu siguranță și răul. În rest o poezie în nota obișnuită!

[petrut dan]

Manuela, mulțumesc, ai dreptate, am schimbat acolo, să ai o sâmbătă minunată, cu drag!

Dorina, bucuros de vizită și cuvinte, mulțumec, te mai aștept!

Nuța, frumos ce mi-ai scris, mulțumesc de aprecieri!

Monica, îți mulțumesc, și ție, pentru semnul lăsat în pagină, cu drag!

Lisia, aș lăsa și eu ceva să răspundă cuvintelor tale deosebite și poetice în așa fel încât să impresioneze precum comentariul tău special; să le strângi, nu se știe niciodată ce carte poți face cu/din ele, weekend minunat, my lady!)

[Monica Pester]

Am mai spus-o, dar simt că vreau să repet. 

Uimitoarea simplitate a expresiei frazelor te descumpănește.

Până la a ajunge sa te întrebi ca prostul, unde-i clou-ul, de ce n-am scris eu asa ceva, Lisia mi-a luat-o înainte, o iubesc prea mult ca s-o copiez.

Dar o simplitate așa debordantă e ticsită de mesaje, imagini și trăiri profunde.

Orice ai încerca, nu poți atenua puternica amprentă Dan Petruț. Recognoscibilă de la primele două versuri.

Îți meriți comentariile ample, profesioniste și calde, izvorâte din prețuirea întregului frumos, al criticului Lisia.

Admirația mea totală!

[Vasilisia Lazăr]

Un poem dens, bogat în sensuri și cu multe semnificații. De câte ori te citesc, și am vrut să-ți spun asta de mult, trăiesc un soi de uimire în fața cuvintelor tale, în sensul că mă întreb: oare cum de nu mi-a trecut mie prin minte să scriu asta? Pare simplu ca bună ziua.)) Așadar, ceea ce alții elaborează greu sau niciodată (de exemplu, eu), ție îți iese spontan, firesc, așa cum sângele curge-n vene. Am senzația că tu poți face poezie din orice, că poți transforma orice în poezie, așa cum legendarul rege Midas prefăcea în aur tot ce atingea. Și nici nu cred că pentru tine scrisul e o joacă sau un hobby, ci o stare de permanentă duminică. O liturghie oficiată la propriul altar.

În poemul acesta chiar parcă ai cuprins teoria tuturor lucrurilor, abordând cu dezinvoltură, simplitate emoțională și stăpânire perfectă a mijloacelor de expresie, mai multe teme fundamentale. Uneori cred că îți inventezi capricii şi vicii numai să nu-ți dezvălui toate vulnerabilităţile, dar faptul că ai curajul şi temeritatea de a-ți mărturisi o parte dintre propriile stări este remarcabil, constituind o terapie atât pentru tine, cât şi pentru cel care te citeşte. Ce să mai spun? Nu mai spun nimic, las inefabilul să vorbească în locul meu.

[Nuta Craciun]

Am tresărit la multe versuri de aici dar versul acesta: ”de unde știu îngerii atâtea lucruri dacă nu merg la școală” îmi pare de o sinceritate și frumusețe debordantă. 

E frumos ce scrii, e plin de imagini și de ziceri inedite! 

[Dorina Cracană]

,,mi se pare că merg prea mult cu mâna salutând un drapel

pentru care nu aș risca niciodată dreptul

la moarte,,

,,din câți oameni ating niciunul nu întoarce obrazul

înseamnă că cineva a plătit degeaba

înseamnă că suntem cu adevărat unici și nu ne respectăm

divinul,,

Superb!!!

[Manuela Munteanu]

Ce poezie!!! Minunat de intensă și revelatoare! Nu numai expresivă, ci și cu adânci semnificații. Doar că femeile nu uită primele de rușine (spune feminista din mine), ci doar iartă primele, așa... ca cineva să nu fi plătit degeaba. :) Ce zici despre:

,,eminescu mă vizitează în somn

cere bani de țigări"?

Mai pe scurt, noaptea ți-a fost cu folos. A fost rodnică și imaginativă. Te felicit!