you and i

[petrut dan]

îmi place să te văd dimineața sub pătură

până la buric

maieul arată mai mult decât dacă ai fi dezbrăcată

în ploaie

sânii au o textură aparte

 

apa - substanță de contrast naturală și

hrănitoare scoate în relief formele provocatoare

imaginația

razna de atâtea scenarii

între ce ne-am promis și realitate ține ascuns un secret

despre sine

ce poligraf ar înțelege trăirile inimii

 

anul aceasta vara începe târziu

din cauza inundațiilor nu avem voie pe străzi

tot felul de viruși își plimbă tulpinile

 

de parcă n-ar exista casă fără vreun mort

tristețea rămâne 

cât este nevoie de supraviețuitori și de alte

războaie

dacă n-ar izbucni cu ce și-ar câștiga locul

pe podium

 

facem schimb de adrese

iubirea îmi propune un favor care o costă puțin

dar pentru mine are semnificații eterne

îndrept privirile spre cer

iată noul motiv de gâlceavă-

cosmosul

 

[petrut dan]

Mulțumesc, Lisia, un pasaj care îmi este și mie drag, mă bucur pentru rezonare, my lady, cu drag!)

[Vasilisia Lazăr]

Încă o filă de literatură nemuritoare. Apreciere maximă, Dan!

de parcă n-ar exista casă fără vreun mort

tristețea rămâne 

cât este nevoie de supraviețuitori și de alte

războaie

dacă n-ar izbucni cu ce și-ar câștiga locul

pe podium

[petrut dan]

Chris, mulțumesc frumos, cu drag!

[Chris]

iubirea capata valente cosmice. foarte frumos!

[Maria Mitea]

Petruț, este adevărat, sunt de acord, nu vrem nici să cădem în explicații, și totuși, zic că noi locuim în poezie, nu poezia în noi, :) cu spor!

[petrut dan]

Maria, apreciez comentariul, dar am intra în epic daca m-aș apuca să-ți spun ce și cum, oricum înțeleg punctul tău de vedere; variantele pe care le-ai pus ca exemple mi se par prea explicite, '' textura aparte'' poate însemna tot ce ai spus tu, dar lăsând imaginația cititorului să descopere singură și cu cuvintele fiecăruia dintre ei...altfel sunt convins că trăiești poezia și dragostea la maxim, cu drag!

[Maria Mitea]

Petruț, am citit cu mare interes.

Sincer din tot poemul îmi place prima strofă, pentru că ai dezvoltat  primul vers emoțional, apoi la ultimul vers închizi emoția, 

Strofa are potențial unde poetul ne poate arăta, nu spune: 

”îmi place să te văd dimineața sub pătură

până la buric

maieul arată mai mult decât dacă ai fi dezbrăcată” versuril acesta este deosebit,  aur curat pentru că ne Arăți, e ca și cum ne lași să fim acolo cu tine sub pătură, până la buric ...  ( deci până aici Poetul Îi arată cititorului cum e dimineața) 

mai departe: 

Ӕn ploaie

sânii au o textură aparte” - E, aici deja poetul nu mai arată nimic cititorului, doar Spune, zero emoție ...  te îndepărtezi de la dimineață, dar și poezie, 

Versul sună mai degrabă didactic, parcă vrei să-i aduci cititorului niște constatări,  nu emoții.

Ӕn ploaie

sânii au o textură aparte”  - închizi poezia, nu intri în imaginea stării Ca să arăți care este textura, :)  

poate în ploaie

sânii sunt uzi, sau strălucesc ca apa, sau curg ca mierea, că te uiți la ei și-ți lasă gura apă că plouă pe sâni îți plouă și-n gură, sau ochi, .... poate sunt ca un munte pe care curge o cascadă ...” - altfel ai idei bune și mai departe doar că le Spui, nu le Arăți prin prizma emoției ... :) dar recunosc sunt un cititor lacom, vreau emoții m ales când e vorba de dragoste. 

[petrut dan]

Mihaela, îți mulțumesc, bună dimineața, cu drag!

[Mihaela Popa]

frumos ca întotdeauna, admirație!

[petrut dan]

Monica, interesantă concluzia în urma unui comentariu special, îți mulțumesc și te mai aștept, cu drag!