uma poesia

[petrut dan]

vântul îți ridică fusta și eu îmi imaginez trecătorii

cu gânduri perverse

sentimentul de libertate provoacă

teama de-a nu greși poate accentua amețeala

și-atunci anxios până la renegare te-ntrebi de unde

atâta vanitate

am fost lustragiu ospătar grădinar dresor

de cai hamal în gară dar am continuat să citesc

precum într-o lecție karmică muream

de invidie

vorbim despre relativitatea femeii

în funcție de bărbați

orgasmul poate fi un motiv de încredere

înaintea plăcerii stăm cu gura deschisă

ca-n jocul acela stupid

când înghițim toate minciunile despre moș nicolae

pentru a ne crede copii

și

abia așteptăm duminica în țara minunilor

 

iubesc pentru că pot respira

încă am vârsta să te sărut în mijlocul străzii

pe cele mai aglomerate refugii

la ieșirile de metrou

atunci când trece vreun mort

oriunde sunt semne că viața învinge

caut o sursă de inspirație  

pentru tot ce mă-nconjoară

 

simt de parcă m-aș îmbolnăvi

am nevoie de-un loc unde să nu vină nimeni

un pod care se pierde în ceață

un far abandonat sau vreun blestem părintesc

pentru ziua când îmi vei spune moartea nu doare

deși îmi dau seama nu poți singură

să învingi forța acestei depresii

și-a următoarei

în fond suntem creștini

oricât de ciudat ar părea după un eveniment tragic

lumea devine mai bună

nu voi afla niciodată de ce n-am evoluat

romantismul pretinde și riscuri  

 

nu înțeleg ce fac eu în lumina lunii cu tine

probabil este o fantezie pe care o are mintea mea după

m-am simțit important

chiar dacă lucrul acesta îl contrazice pe Sartre

iadul nu este în ceilalți

 

[petrut dan]

doamna Radița, mulțumesc pentru trecere și cuvinte, cu drag!

[Rădița Răpeanu]

Iubirea fără cap şi coadă, fără timp, loc şi vârstă, fără nevoile altora, sau necazurile lor! Iubirea este în fiecare EU pregătit de "Mica Moarte" pentru a renaşte încrezător din iubire, cu iubire, pentru iubire! Rădița, semn de trecere

[petrut dan]

Bună seara,

Monica, mulțumesc pentru comentariul amplu și frumos încadrat, apreciez intenția și efortul, cu drag!

Gabriela, mă bucură faptul că scrierea mea te atrage și că te regăsesc în pagina mea, cu drag!

Nuța, îmi pare bine că te am ca și cititor, îmi fac plăcere prezența și comentariile pe care le lași, cu drag!

Alex, ma man, cu bucuria întâlnirii, mulțumesc, oricând binevenit, ma man, prietenie!

domnule Mihai Katin, am citit cu atenție analiza din comentariul dvs, înclin să vă dau dreptate, cu stimă!

Mihaela, mulțumesc de trecerea ta suavă și impresiile lăsate , cu drag!

Lisia, waw ce decor intim și poetic pentru textul meu, mă bucur că ți-a trezit asemenea imagini și că tu ca de obicei alegi cuvinte dintre cele mai speciale și calde pentru a exprima lucruri deosebite și plăcute oricui le citește! Impresionant de frumos, mulțumesc, my lady!)

[Mihaela Popa]

Cred că site-ul ar trebui să pună la dispoziție mai multe butoane cu "îmi place" pentru că doar unul nu e de ajuns.

O scriere captivantă, plină de fior, de metafore care duc cititorul la fața locului 

"și

abia așteptăm duminica în țara minunilor

iubesc pentru că pot respira

încă am vârsta să te sărut în mijlocul străzii"

[Vasilisia Lazăr]

Uma poesia de amor

Lectura acestui poem merge de minune în perioada ploioasă de toamnă, cu lumina difuză ce încearcă să își facă loc printre norii cenușii. Dacă cineva m-ar întreba cui i-aș recomanda această lectură, păi aș recomanda-o cititorului matur, fără convingeri limitative, cu o minte deschisă și un auz fin pentru dedesubturile mai profunde, dar și cuiva care încă nu crede în valoarea poeziei contemporane românești. Ai nevoie, însă, de o anumită stare pentru a te lăsa cuprins întru totul de lumea viscerală a eului liric, de aceea sunt de preferat zilele mohorâte, lumina alungând o parte importantă din farmecul lecturii. Emoționantă tocmai prin finețe și acuitate, dar și prin forța poetică a imaginilor, poezia iubirii din acest poem trece, ca într-un slalom printre jaloane, din real în ireal și invers, evidențiind faptul că iubirea nu are o logică anume, ea există pur și simplu deasupra tuturor prejudecăților. Poezia este cea mai sublimă formă a literaturii, care, în doar câteva versuri, poate transmite mai multă emoție decât un roman întreg, iar tu, Dan, știi cum să îți triezi cuvintele, astfel încât să transmită profunzime și trăiri vitale, folosindu-te doar de câteva litere alese după un raționament propriu, cărora le dai carnație și le închizi apoi în secvențele unor scenarii construite cu o artă ale cărei secrete le ții bine ferecate. Pe un fundal cotidian estompat, voit blurat, și într-o sintaxă îndelung decantată, resetezi ceasul poetic pentru a-l face să rezoneze în noi toți. La orice oră.

Un poem care îmi va rămâne multă vreme în memoria sufletului. Toată admirația mea! 

[Mihai Katin]

înaintea plăcerii stăm cu gura deschisă

ca-n jocul acela stupid

când înghițim toate minciunile despre moș nicolae

pentru a ne crede copii

și

abia așteptăm duminica în țara minunilor  se pare ca  poetul  are  aptitudinea  de a  dezgoli    fara  menajamente adevarul  atunci  cand  el   nu  are  un gen  convenabil

simt de parcă m-aș îmbolnăvi

am nevoie de-un loc unde să nu vină nimeni

un pod care se pierde în ceață

un far abandonat sau vreun blestem părintesc

pentru ziua când îmi vei spune moartea nu doare

deși îmi dau seama nu poți singură

să învingi forța acestei depresii

și-a următoarei   este  o  marturisire ,ne-o  asumam? sa o  facem  sa avem  aceasta  vointa de a nu  fi  doar  simpli   buchinisti ,sa  recunoastem  cinstit  starea  aceasta ca  o  alternativa  la  inertiile noastre!

în fond suntem creștini

oricât de ciudat ar părea după un eveniment tragic

lumea devine mai bună

nu voi afla niciodată de ce n-am evoluat   as  vrea sa refolmulez  altfel: mai  suntem  crestini sau  chiar  de ce mai  suntem  crestini?   de ce ?  pentru  a accepta  fara  comentariu  finalul:

iadul nu este în ceilalți

cu   multa  pretuire!

[bolache alexandru]

O atmosferă confesională printr-un spirit ludic, ușor meditativ în încercarea de a desluși iubirea, eterna iubire... Imagini îndrăznețe (vântul îți ridică fusta și eu îmi imaginez trecătorii cu gânduri perverse) dar și imagini profunde chiar dacă lucrul acesta îl contrazice pe Sartre iadul nu este în ceilalți...

[Nuta Craciun]

Remarc aceeași dinamică, virgulă, capabilă să stimuleze resorturile trăirilor autentice, prin tehnici de mare rafinament liric.  O luciditate extremă, care parcă pune mereu o distanţă cumva ironică între tine şi lucruri, căutând astfel să descoperi adevărul profund al propriului tău destin. 

Cu drag și prețuire

[Gabriela Raucă]

Minunată declarație, atât de sublim concepută, atât de directă și totuși atât de subtilă.

Îmi plac poeziile tale, îmi place să le citesc și să le recitesc, de fiecare dată descoperind o nouă fațetă a minunatului conținut.

Mi se pare că orice comentariu referitor la versurile tale ar micșora savoarea lor. 

Admirație și aleasă prețuire, pentru frumosul oferit!