biblic

[petrut dan]

atunci când animalul își neagă natura
alegând adăpostul în locul hranei

omului
îi stă bine teama
de a-și  vedea aura cu ochiul liber

dacă albastrul iubirii pentru a străluci are nevoie de apă
atunci mă număr printre cei care cred
în logica podurilor

mâine îmi va fi rușine de mine
dar lucrurile spuse la supărare rămân neschimbate
până la a doua venire

viața șoptește fiecărui suflet
prin valea umbrei morții
nu-ți fie teamă copile
la sfârșit vei fi din nou cald

zilele ne sunt numărate
îmi spun în timp ce mă chinuiesc să nu-mi pierd
echilibrul
în
poemul aceasta mai aproape de moscova

[Vasilisia Lazăr]

„Nu cheltui tristeţea prea curând
şi nu te sătura de suferinţă,
nu mai petrece zilele plângând,
că o să ai, de toate, trebuinţă.

...

Antrenamentul nu e necesar,
tristeţea e o muzică spontană
şi a o provoca e imprudent
pe drumul dintre rană şi icoană.”

[Nuta Craciun]

Te recunosc cu același stil aerisit, îndrăzneț, bogat în nuanțe care trimit în toate părțile. 

Nu o iau la disecat, dacă aș face-o nu aș putea explica de ce textele tale îmi incită mereu curiozitatea de a lectura, de a vedea până unde mergi cu fantezia, cu filozofia deschiderii spre un univers mult mai profund decât pare.

Dacă aș lua-o la disecat nu aș ști să explic nici titlul, nici versul: ”nu-ți fie teamă copile/la sfârșit vei fi din nou cald”, nici finalul.

Așa că mă mulțumesc să-mi las sufletul să hoinărească pe urmele tale și atât. :) 

[petrut dan]

Îți mulțumesc, Manuela, pentru prezență și cuvintele calde, nu te văd eu pe tine o persoană tristă, dar cine știe anotimpurile să-și facă de cap cu nervii noștri!) Și nici eu nu mă supăr așa de ușor pe viață! Da' lasă că ne înțelegem unul pe celălalt! )) Cu drag!

[Manuela Munteanu]

,,Cine crede în zbor e stăpân peste zare", așa că nu-ți pierde echilibrul. Uite câtă melodie este într-un strigăt al deznădejdii! Poezia ta are această particularitate, de a părea o muzică a suferinței. Foarte frumos! Ce crezi? Și eu... tocmai am terminat o poezie tristă. Habar n-am ce m-a apucat. Cred că toamna este vinovată. :))