motive

[petrut dan]

Pentru că mă faci genial
și iubirea ta scoate tot ce-i mai frumos din mine
fără să pretindă nimic,
pentru că m-aș simți inutil dacă lacrimile tale
nu mi-ar cădea pe umeri și carnea dulce de om n-ar sfârâi
în interiorul conștiinței,
unde ceva de origine divină nu s-ar trezi să-mi spună
că
ocaziile se răzbună,
dar în cazul acesta reprezintă felul în care ființa mea
încearcă să treacă de probe,
pentru că nimic fără Dumnezeu înseamnă nimic fără iubire,
iar nimic fără dragoste înseamnă nimic fără tine.
Pentru că toate aceste lucruri formează un întreg
pe care nu-l poți împărți fără să inventezi o altă religie,
iată de ce tu ești singura în stare să spere,
să nu se laude,
să sufere totul, să ierte în felul iubirii,
care de mii de ani lasă lumea mai bună...

[petrut dan]

- Mulțumesc, Monica, pentru tot ce mi-ai scris, te mai aștept!

- doamna Floare Arbore, mă bucur dacă v-a plăcut, cu prietenie!

- domnule Valeriu Anghel, apreciez selecția dvs și vă mulțumesc pentru constanta prezență, cu respect!

- Lisia, minunatele cuvinte pentru poemul dedicat iubirii nu puteau veni decât de la cineva care a dovedit că „iubirea ...suferă totul”. Cu plăcerea lecturii, my lady!)

[Vasilisia Lazăr]

Waw, cât de frumos! Un poem care încătușează și descătușează. Un poem de un romantism curat, neprihănit și sincer, proaspăt și firesc, un poem de mare trebuință într-o lume în care nu mai avem timp să iubim, în care am uitat să existăm pentru celălalt, în care sentimentele ne sunt aidoma mâncării. E ca o îmbrățișare pe care nici nu îndrăznești să o ceri când nu-ți e tocmai ușor și de care nici măcar nu știi câtă nevoie ai până când nu o primești pe neașteptate. Un poem care poartă drept privilegiat semn de carte un ecou inconfundabil.

Și daaa: „Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuiește, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul.”

Superb!!!

[Valeriu Anghel]

„pentru că nimic fără Dumnezeu înseamnă nimic fără iubire,
iar nimic fără dragoste înseamnă nimic fără tine.
Pentru că toate aceste lucruri formează un întreg
pe care nu-l poți împărți fără să inventezi o altă religie,
iată de ce tu ești singura în stare să spere,
să nu se laude,
să sufere totul, să ierte în felul iubirii,
care de mii de ani lasă lumea mai bună...”

O declarație de dragoste de mare profunzime, eleganță și frumusețe. Întreg poemul este scris într-o manieră lejeră, modernă și originală. Un stil pe care-l recunosc deja.

[Monica Pester]

Din ce în ce mai concret. Ðe asta data dragostea nu se mai strecoara printre cuvinte. Ea vine în șuvoi și te împachetează cu totul. Metaforele apar doar ca licurici pe un drum luminat din plin! Cat ma bucur, citind!