moștenirea

[petrut dan]

nu suntem oamenii străzii

nu ne face plăcere vulgaritatea

atunci când te iubesc ca pe o damă în costum țipător

posedată de pofte

și de vorbele încântătoare despre cum să dobori o femeie

în pat

pe bufetul din bucătărie

începând

cu ușa de la intrare

ne dezbrăcăm ca după prima beție

cu degetele

cu dinții

și toate încercările de mai înainte ale ființei

atunci când și-a descoperit trupul

în prima baltă de sânge

în primele cuvinte ce l-ar face pe diavol

să nu se mai stăpânescă

și care fac viața să-și pocească albastrul

calul măiastru

cu luna cu astrul din care lumina nu pare

cât muntele ce se miră de puținul timp și pământ ce-au rămas

după patima noastră întreagă - iubirea

atâta de mare

atâta de sare

 

nu suntem oamenii străzii

și nu ne face plăcere vulgaritatea

în acele momente

suntem doi oameni care își reneagă esența divină

 

un adam și eva îmbătrâniți de mers prin grădina raiului

unde i-a prins întunericul

 

 

[bolache alexandru]

Ba mie mi-a plăcut! E o poezie modernă despre dragoste scrisă cu patimă... E moștenire din gradina edenului... Drag!

[petrut dan]

))))))))))))))))))))))))))))!

[Manuela Munteanu]

Habar n-am de reclamă. Eu nu fumez... Mă bucur din suflet că nu te-ai supărat! :)

[petrut dan]

-domnule Mihai Katin, cu respect, vă mulțumesc pentru prezență și comentariu!

-Gabriela, și eu încântat de prezența ta frumoasă și dulce în pagina mea, cu drag!

-Monica, apreciez prezența și cuvintele calde, te mai aștept, cu drag!

-Mioara, și eu, cu prețuire pentru tine, drag!

-Manuela, îți mulțumesc, dacă ziceai de Cioran sau Kafka, te credeam, dar așa trimiterea ta mi-a adus aminte de o reclamă: „Fumați Kent” - Marlboro!))) Și eu cu sinceritate și prietenie!

-Lisia, mulțumesc, măcar tu înțelegi sau cel puțin senzorial ești pe aceeași lungime de undă, deși nu-mi doresc sublimul, ci doar autenticul unei trăiri ce nu poate exista fără dragoste, după cum și viața ne învață! Dar tu știi asta mai bine, lady!)

[Manuela Munteanu]

Offf, Dan! Ce-ai făcut? Sigur te vei supăra pe mine, dar eu nu pot să spun că-mi place... și pace! Deși chiar nu ai nimic vulgar în poezie, există niște cuvinte ,,revelatorii", care dau o anumită semnificație faptelor, iar expresia lor directă scoate la iveală ceva ascuns și întunecat, precum păcatul. Experiența sensibilă dintre doi oameni, care se presupune că se iubesc, ar trebui să fie ,,Cântarea Cântărilor", cum bine a spus domnul Grig Salvan, odată... Îți scriu cu sinceritate și prietenie, să știi... Drag de versul tău, mai puțin azi!

[Mioara Manoilă]

În fața acestui poem, scriu cu tăcerea. Cuvintele le-au folosit poeții.

Cu multă prețuire!

[Monica Pester]

Poem simplu, ca un parfum care are note de bază, aici se găsește ideea vesnicei iubiri,  note de mijloc, se citește structura si profunzimea lirica, îmbrăcămintea ideii de bază. Și, în sfârșit, note de vârf, în care, rămânem cu sentimentul celor citite. Nota de vârf a unui parfum este vraja care te urmărește după ce te-ai înnobilat cu esenta.

Eh, lucrurile acestea ți le-a spus Lisia mult mai elaborat. 

Felicitări amândurora!

[Vasilisia Lazăr]

Prima impresie ce mi-o lasă poemul acesta e cea a unei flagrante spontaneităţi. Pe cămaşa versului nu transpare sarea efortului, nu se simte râvna gâfâită de a face oricum şi oricând poezie, de a biciui slovele să intre în raporturi scârţâitoare, dar hiperpoetice. Poezia ta „se întâmplă” pur și simplu. Cred că onestitatea cu care scrii e calitatea majoră a scriiturii tale. Abordezi subiecte considerate încă tabu pentru mulți, dar nu scrii pentru a șoca, așa cum iarăși o fac mulți. Pe canavaua iubirii, alunecă, se scurg, plutesc, aleargă, se rostogolesc precum trunchiul de arbor pe scoc, întreaga cohortă de afecte care incumbă din sentimentul primordial, astfel încât nimic nu pare trivial sau lipsit de substanță. La tine, ingenuitatea și inventivitatea în iubire (dar și în poezie), atinge, uneori, sublimul.

[Gabriela Raucă]

O poezie, care îndeamnă a fi citită, începând cu începutul și sfârșind cu sfarșitul, fiindcă e păcat de fiecare vers trecut cu vederea ori neluat în seamă. Unde există iubire adevărată, orice trăire pasională își are locul, nimic nu este vulgar.

Iubirea însăși e poezie, iar poezia poate îmbrăca orice formă, atâta timp cât nu ajunge în stadiu de vulgaritate, fiindcă, așa cum spune autorul, „nu suntem oamenii străzii / și nu ne face plăcere vulgaritatea”.

Încântată de lecturarea versurilor tale, ca de fiecare dată! Prețuire!

[Mihai Katin]

nu suntem oamenii străzii

și nu ne face plăcere vulgaritatea

în acele momente

suntem doi oameni care își reneagă esența divină   poate  de aici  incepe  cu  adevarat  mostenirea  a  ceea  ce   poetul  ne  lasa   pentru   mintile   istovite  de  vis  ori  de setea  vanitatii!

cu   multa  pretuire!