oameni cu glugă

[petrut dan]

 de câte ori mă vedea la muzicuță cântând

 bătrânu' arunca sticla mă apuca de-o ureche

 pe plantația de bumbac

 un om spânzurat îmi cerea să nu tac

 

 dintr-o dată păream foarte mulți

 mă trezeam în biserică amenințând cu pistolul

 e lumea bărbaților

 pastorul se întindea cât era de lung din tavan

 dumnezeu cobora șiret

 un pantof

 

 femeile se băteau peste pântec

 își dedicau fiii luminii electrice

 plângeau ignorați de puterea credinței

 mă făceam mic pe rândul din spate

 un idol îmi spunea băiete nu te văd bine

 fă-ți nod la cravată

 ai uitat să-ți lingi părul

 nu poți să apari cu idei comuniste

 după ce-ai vândut amfetamine în stradă

 

 o mașină trage mulțimea de

 oameni veniți ca și noi

 să ucidă

[petrut dan]

Bună dimineața,

- domnule Mihai Katin, vă mulțume pentru comentariu, adevărat este o peliculă (și) de film american, neiertătoare cu suficiența și incultura, din păcate, a unora dintre cei ce se rătăcesc într-un loc unde nu reprezintă nimic și nu au ce căuta!

-Monica, mulțumesc, să ai o zi frumosă!

-Gabriel, apreciez prezența, cu prietenie!)

-Manuela, apreciez felul în care ai ''vizionat'' textul, de cele mai multe ori sincopele din educație îi fac pe unii să devină penibili, mai ales când încearcă să iasă din anonimatul unei existențe liniare în care i-a aruncat viața pe care, probabil, o și merită și în care au doar un rol contemplativ! Dimineață frumoasă și ție!

-Alex,ma man, ca de obicei, găsești tu ceva să faci privirea să se oprească asupra ta! Cu prietenie!)

[bolache alexandru]

O poezie neomodernistă cu metafore inedite care aduc sensuri uneori obscure greu de deslușit și poate de aceea mult mai interesantă. Supranaturalul, Dumnezeiasca împlinire înlocuită cu banalul de zi cu zi(femeile se băteau peste pântec își dedicau fiii luminii electrice). Mi-au atras atenția și următoarele versuri: nu poți să apari cu idei comuniste după ce-ai vândut amfetamine în stradă...

[Manuela Munteanu]

Unchiule Tom, un ritual de Ku Klux Klan, un damf de contrabandă și speculă în timpul prohibiției, dau sentimentul unui zbucium lăuntric, al unui fatalism apăsător. O altă interesănțenie de-a ta... Mi-a plăcut! Seară faină!

[gabriel cristea]

O pânză suprarealistă, unde personajele se suprapun unei sarabande halucinante, într-o lume aflată în derivă. Remarcabilă este  și tușa finală! 

[Monica Pester]

Perfect spus. Luciditatea lirismului american. 

Abilitatea , talentul de a spune esența în cuvinte puține.

 -în sticluțe mici -

Acesta-i un poem !

[petrut dan]

Domnule Gheorghe Cornel Roșca, ați încercat să spuneți ceva și nu v-a reușit, nu-i așa? Pentru faptul că aveți dreptul să nu vă intereseze poezia mea și eu am dreptul de a nu mă interesa părerea dvs. Așa că, vă rog, nu-mi răspundeți! Mulțumesc!

[Mihai Katin]

este  o  metafora  nu  doar  de  film  american ,de acolo  sunt  decoruri  de metafora  ,este  acel   lirism american  de o   luciditate neiertatoare!

[petrut dan]

Mulțumesc, Lisia, pentru cuvinte și prezență, ai dreptate, sunt un eșec precum un comentariu stupid al negării în fața evidenței. Și ce altceva înseamnă conflictul atunci când există alternativa dialogului!? Apreciez interpretarea, după cum se știe, poezia nu se explică, chiar dacă unii au trăit o sută de ani și abia acum trebuie să-i înveți, dar modul în care fiecare înțelege este o cu totul altă discuție despre care nu vreau să ne pierdem timpul acum și cu oricine!))

[Gheorghe Cornel Rosca]

Lipsa punctuației mă neliniștește, nu îmi lărgește orizontul oferit, ci mai degrabă, îl estompează. Nu acord în timpul lecturii semne de punctuație, pentru că respect ”dreptul de autor” ca licență artistică. Dar aștept, în calitate de cititor, claritatea și coerența oferite de susnumita ... punctuație. 

”Poezia” oameni cu glugă îmi apare, așa rău construită, ca un strigăt cu multiple înțelesuri, răvășite și îmbârligate, care mai degrabă mă îndepărtează de mesajul dorit a fi transmis! Este poate un fel de eboș prezentat spre vizionare mult prea devreme, unui public a cărui  competență este cel puțin ... neglijată. Ca și cum cineva ar merge să manifeste în pijama, prin fața Parlamentului (nu vreau să dau idei), fără să țină cont de efectul scontat. ~ Cornelius, :)

[Vasilisia Lazăr]

Războirile de orice fel sunt un eşec al oricărui discurs diplomatic și rațional, aşa că doar poezia poate să reziste în faţa mistificării violente impuse de conflict, de abuz, de toate formele de negare a celuilalt. Nici poezia ta nu tace. Dimpotrivă, observ că aerul plin de praf de pușcă îi priește. În poezia ta e atâta dinamită câtă imaginație. E o poezie-glonț cu țintă precisă. E modul tău de a reacționa asupra acestor nelegiuiri, asumându-ți violența în modul de construcție, ca și cum sinistrată ar fi poezia însăși. 

Mulțumim pentru atitudine! Și felicitări pentru încă un poem superb!