singurătatea ninsorii de tine

[petrut dan]

o să te iubesc mai mult decât mi-ai plătit nemurirea

adorm cu televizorul

deschis

îmi place să-ți cercetez

sufletul

după mulțimea întrebărilor mele

plânge de frig

un exercițiu bun să rămân

treaz

nu mă sperie ultimul mort din familie

în orice moment aștept să-mi deschidă ochii

să-mi spună că se simte străin 

iarna

în trei zile ne va dărui cele mai senzuale

ninsori - buzele tale cu gust de amfetamine

țin locul iubirii

în cămașă de in

mă găndesc cum ți-ar sta cu părul închis de

culoarea unei ploi vărsate pe fața de masă

suntem atât de îndrăgostiți

încât timpul ne umple spațiile golite de cifre

cu personaje din basme

singurătatea precum o femeie vulgară

obișnuită de amanți să fumeze

în pat

mă dedică otravirii fântânilor - sânii tăi abia așteptând

să mă facă să beau din pânza

freatică

fără să-mi țin respirația

 

[petrut dan]

Mulțumesc, Amanda, îmi pare bine că ți-a plăcut și ai avut de ales, cu drag!

[Amanda Spulber]

Eu așa am citit:

o să te iubesc mai mult decât mi-ai plătit nemurirea

adorm cu televizorul

deschis

îmi place să-ți cercetez

sufletul

după mulțimea întrebărilor mele

plânge de frig

în orice moment aștept să-mi deschidă ochii

să-mi spună că se simte străin 

iarna

în trei zile ne va dărui cele mai senzuale

ninsori - buzele tale cu gust de amfetamine

țin locul iubirii

în cămașă de in

[petrut dan]

domnule Culiță Ioan Ușurelu, vă mulțumesc pentru trecere și apreciere, cu stimă!

Alex, ma man, mulțumesc pentru comentariul tău generos și poetic, mi-a plăcut ''iubirea până când respirația devine inutilă'' super exprimare, ma man , cu prietenie!

doamna Floare Arbore, vă mulțumesc și dvs pentru cuvintele lăsate în pagina mea și vă mai aștept, cu drag!

Lisia, impresionant comentariul tău plin de esență și de un lirism natural ce înfrumusețează orice cuvânt pe care l-ai scris cu inspirație și sensibilitate și pentru care îți mulțumesc cu deosebită admirație și plăcere, my lady!)

[Vasilisia Lazăr]

singurătatea ninsorii de tine – ce titlu sublim! – nu ai cum să-i reziști și să nu deschizi textul, mai ales pe o vreme ca aceasta, când ninsorile și-au așternut albul și strălucirea peste pământ și suflet. Descopăr o poezie care nu este cu nimic mai prejos față de titlul ales, o poezie a trăirilor intense, trecută prin sita romantismului, cu o puternică tușă de originalitate. Primul vers este de o frumusețe de-a dreptul tulburătoare: o să te iubesc mai mult decât mi-ai plătit nemurirea. Întregul poem este un imn al iubirii desăvârșite, în care femeia e încarnarea tuturor minunilor și unde fiecare vers este parte dintr-un mozaic plăsmuit cu fervoare și deschidere, iar firescul cel mai pur ia locul convenienţelor şi contorsionărilor trupeşti şi sufleteşti: buzele tale cu gust de amfetamine/ țin locul iubirii/ în cămașă de in/ mă gândesc cum ți-ar sta cu părul închis de/ culoarea unei ploi vărsate pe fața de masă. Efectiv, frumusețea și tandrețea preiau controlul. Sunt, mai degrabă, versuri scrise pentru o iubită dorită, nu neapărat pentru una prezentă: suntem atât de îndrăgostiți/ încât timpul ne umple spațiile golite de cifre/ cu personaje din basme/ singurătatea precum o femeie vulgară/ obișnuită de amanți să fumeze/ în pat/ mă dedică otravirii fântânilor - sânii tăi abia așteptând/ să mă facă să beau din pânza/ freatică/ fără să-mi țin respirația. Superb!

E unul dintre cele mai frumoase poeme de dragoste pe care le-am citit vreodată, iar poezia ta, Dan, vorbesc de toată poezia ta, pentru mine, este o permanentă provocare și o continuă uimire. Poate că nu mă pricep eu să scriu prea multe, dar singurătatea ninsorii de tine e o mângâiere primită parcă de la părinți, atunci când vrei să pleci în lumea mare. Seară liniștită!

[bolache alexandru]

Din nou despre iubire într-o poezie modernă marca Dan Petruț in care dragostea îmbracă valențe noi, în care iubirea devine drogul  acela alb ca o ninsoare însingurată, pentru că o iubire mare e unică. Ne trăim iubirea ca o dramă zi de zi ne ocupa tot timpul ne invadează gândul până întratât încât respirația devine inutilă. Am citit cu deosebită plăcere ManDan! 

[Culiţă Ioan Uşurelu]

''o să te iubesc mai mult decât mi-ai plătit nemurirea''

Excelentă exprimare poetică!