Vârfu Cu Dor

[Corneliu Neagu]

Atâtea amintiri ce mă-nconjoară,

cu vechi iubiri sosite în decor,

un nevăzut şi magic Vârf Cu Dor  

îmi readuc în fiecare seară.  

Un Vârf Cu Dor cu chipurile voastre,

femei iubite doar întâmplător,

rămase-apoi în taina unui dor

ivit din vraja zărilor albastre.

Vă-aștept și-acum, în fiecare seară,

din Vârf Cu Dor să coborâți aș vrea,

să vă sărut în prag, de veți intra,

când frigul vă alungă de afară.

.

Eu vă primesc în casa mea oricând,

să vă cuprind ţinându-vă în braţe,

să mângâi trupul vostru, tremurând,

când vrea de gâtul meu să se-agaţe.

Veniți pe rând, când dorul vă doboară,

să mă iubiți, cum o făceați cândva,

însă niciuna nu aș vrea să-mi ceară

până la zorii zilelor să stea!...

La miezul noapții toate să plecaţi

spre Vârf Cu Dor cu brazii care plâng

de Mal Cu Flori, Fieni sau Adunaţi,

de Dor Mărunt, de Buciumeni şi Crâng.

[Nicoleta Cheles]

Balada iubirii, a veșnicului îndrăgostit...

[Grig Salvan]

Balada vechilor iubiri, cu drag și dor de reamintirea lor. Ne bântuie gândurile și visele, le așteptăm cu înfrigurare și le retrăim în fiece noapte, dar vin și pleacă asemeni unor fantome nocturne. Frumos și nostalgic, melodios și duios ca întotdeauna...

[Vasilisia Lazăr]

E greu de luptat cu atâtea „fantome” ale trecutului. :)

Am citit cu drag!