Se-adună anii...

[Corneliu Neagu]

Ah, cum se-adună anii peste noi,

venind cu amintiri necenzurate –

privesc prin ceața vremii înapoi,

să caut urma clipelor ratate!...

Adesea mă întreb: de ce-am ratat? –

poate ajung să înțeleg mai bine...

Mureau sub brume zilele senine,

plecai târziu c-un tren accelerat! 

.

Eu am rămas privind de pe peron

un ultim gest cu mâna ta pe buze,

sărut trimis din ultimul vagon

purtând cu el regretele confuze.

Parcă îl simt și azi deasupra mea,

plutind prin cameră, în prag de seară,

stau la fereastră și privesc afară,

pe cer dispare-n haos încă-o stea!...

 

 

[petrut dan]

Chiar eram curios cum o să fie finalul, dar ați reușit unul frumos, neforțat, plauzibil și impresionant prin rezolvarea simplă, autentică ceea ce-i dă un aer de credibilitate, folositor poemului și nu numai, cu stimă!  

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese, cu prietenie și sinceritate, stimați colegi de condei pe acest site, Vasilisia Lazăr, Amanda Spulber, Alexandru Bolache, pentru comentariile lăsate la această poezie! Onorat!

[bolache alexandru]

Poeziile dumneavoastră au mereu un farmec aparte.

[Amanda Spulber]

O nostalgie duioasă redată prin versuri melodioase. Remarc metaforele-motiv ce revin: gara, trenul, ultimul vagon, ca simboluri ale călătoriei prin viață. Ca o paranteză, îmi place să merg cu trenul. :)

Aici s-a strecurat o eroare:

"plecai târziu cu-n tren accelerat"

Corect este "c-un".

[Vasilisia Lazăr]

Da, se-adună anii la un loc cu regretele. Simțim la un moment dat nevoia să ne analizăm nefericirile. O facem într-un fel dintr-un masochism sufletesc, pur uman. Ne cufundăm în noi înșine, ne așezăm conștiința pe o piatră imaginară din mijlocul sufletului și privim în jur, căutând răspunsuri. Ne transformăm greșelile trecute în regrete, mustrându-ne pentru neputința de a mai schimba ceva...

Un poem emoționant și reflexiv despre care nu putem spune că nu reflectă realitatea, bine, e vorba de realitatea descrisă mai sus, nu cea luată mot à mot din poezie care poate fi una metaforică.

[Corneliu Neagu]

În versuri putem exprima orice, chiar dacă nu reflectă realitatea, cel mai important este să emoționeze cititorul, să-l pună în situații în care să-și pună întrebări, stimate prieten și coleg de condei Grig Salvan! Din citirea comentariului scris aici deduc că poezia și-a atins scopul, de aceea vă mulțumesc cu cele mai frumoase sentimente ale mele!

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri cu prietenie și gânduri alese, dragă prietenă Floare, pentru aprecierile elogioase din acest comentariu! Onorat!

[Grig Salvan]

Mereu ne întoarcem în trecut și ne întrebăm ce am ratat, de ce a fost așa și nu altfel, ce am greșit și ce am pierdut. Un poem plăcut, care stîrnește emoții în suflet și meditație în gândire...