sunt cea mai fericită poveste

din toate câte s-au scris

sunt femeie

şi sunt vie

trupu-mi miroase a pâine

şi a pământ

uneori scrijelit prea adânc

sunt muză

ispită

ori simplu adjectiv

în sângele meu curge grija pruncilor nenăscuţi

înfloresc atunci când devin sărbătoare

şi simt că port în mine veşnicia

mă bucur de…

mamă, n-ați mai trecut demult prin sat

și m-am gândit  ca astăzi să vă scriu

să știți și voi ce s-a mai întâmplat

de când adresa voastră n-o mai știu



moș Iuli a lovit-o iar pe țața

cu palma-i grea pe părul ei albit

sătenii spun c-atâta i-a fost ața

că numai de aceea a murit



ogorul  de departe  e…

Mi-e dor de tine, toamna mea amară,

Cu gust de coji de nuci strivite-n dinți,

Mi-e dor de tine ca de-o primăvară,

Ca de o binecuvântare de părinți,

Mi-e dor de tine, frunza mea de laur,

Ca de-o coroană grea de spini pe frunte,

Ca de o noapte singur pe un plaur,

Ori ca de prăvălirea unui munte.

Mi-e dor și-aș vrea să-ngenunchem tăcuți,

La un altar improvizat din ramuri,

Cu rouă miruindu-ne pe frunți,

Păduri…

trebuie să existe un loc

și pentru noi

am vrut să-ți spun însă dormeai

cu lumina aprinsă femeie a niciunui

alt bărbat

îți dorești să fiu câteva zile pe an

facem poze copacilor din parcuri

trimitem celor de-acasă

24 de ore să nu fim dați dispăruți

ne iubim cu foamea aceea care scoate minerii în stradă

de parcă am trăi veșnic

am promis că vom fi doi amanți

inconștienți de topirea ghețarilor

nimănui nu i-ar…

În ziua-n care Dumnezeu îmi va vorbi,

Cocorii vor pleca înșiruiți.

Secundele, clepsidre vor opri,

Să-i ceară înapoi pe miruiți.

Se vor transla  desenele rupestre 

Pe craniile de cristal rămase,

Iar toate semințiile terestre

Vor arăta de ce au fost retrase.

Va fi un alt ecran de observare,

Lumile noi vor fi iar împărțite,

Și din frecvențele de diamante rare

Vom separa ce ne putem…

pe uliţa copilăriei văd urme de tălpi crăpate

şi-atunci îmi spun: „cred că a trecut tata”

dar o stranie durere mă împietreşte

fiindcă tata nu poate să mai vină

mi-amintesc primăvara aceea pierdută

în care tata s-a hotărât deodată să moară

sătul de-atâta trăit, privea tot mai des cerul

acesta se-nvineţea pe loc şi ploua lacrimi…

n-au mai crescut copaci sub muntele de sare

iar cireşul de la poartă s-a…

bună prietene

ce mai faci

știi uneori prietenii 

se întreabă reciproc 

ce mai fac

eu nu te-am uitat

dar am avut o perioadă

mai…

Ce lungă îmi pare tăcerea spre seară

când umbrele sure ajung din trecut

pe ample cărări din vestita Sahară

cu dunele-ntinse pe gândul pierdut.

E toamnă târzie și, parcă, deodată,

se umple…

De la un timp, m-atrag acele creste- nstejărite, 

rupând amăgitor câmpia cu sinuoase forme de relief, 

precum un magnetit în stare pură;…

Ca gloanțele  în rafale reci, loveau în trup,

vorbele tale de rămas bun.

Au trecut ani sau secunde ?

Îmi părea că mușcam și din viața următoare

atunci când am început căderea.

Viteza cu care mă îndreptam spre începuturi

îmi deschidea aceeași veșnică 

problemă  matematică

De ce unu și cu unu, nu fac doi ?

În geometria euclidiană, pe care

așa de bine mi-o predai, axioma lua

 înfățișarea adevărului…

de parcă m-ar întoarce o vrajă 

acasă ne batem cu perne îți povestesc

tot scot fitilul din lampă

până la adânci bătrâneți

cu apa de ploaie păstrată afară

te voi iubi precum un om crescut fără lumină

electrică

te iau la furat de liliac

în stație privirea ta îmi descheie 

de la suflet la haine nimic nu rămâne ascuns

te sărut atât de lung că nimeni nu înjură

vatmanul ca o postare fixată

te întinzi precum carnea pe oase 

îți simt…

Țipetele sparg tăcerea plajei.

Mai adânc, mai adânc . . .

Nisipul se zbârcește de groază,

de groaza de a nu năvăli adâncul

să-i mute scoicile pe o creastă de val.

Alene îmi desfaci părul și

picuri otravă pe genele albite de sare.

Cu un sfredel de malachit întunecat

îmi grăbești moartea confuziei și haosului

care începuse  demult  să se vadă  adică

din clipa în care m-ai întâlnit.

Mai adânc, mai…

bunica era maestrul meu de wellbeing

mă trata cu ciorbă acră și leuștean

apă rece din fântână

și vreo două palme după ceafă dacă-i ieșeam din…

La

sfârșitul

acestui

poem

te

va

trezi

muzica

florii

de

cireș

iubito

Costel Zăgan, VARA DIN SUFLET (ANTOLOGIE), 2023

Răsărit-au sângerii printre frunze mucezite

urechiușele de vreasc. Sub bătăile de toacă,

mănăstirea își dezbracă lungul strai călugăresc,

iar pe trupul goliciunii muguri verzi au răbufnit.

Ochii sfinților de piatră se-ndulcesc la…

E oră de seară, e încă senin

Și lacrimi fierbinți, de catifea 

Inundă din piepturi, ca un suspin,

Bărbatul -fantomă se duce să bea

Se-așază vântul, un tunet despică

Tot cerul și umbre joacă pe străzi

Bărbatul-fantomă se uită cum pică 

Cioburi de toamnă, pe-autostrăzi

Căldura mocnită ascunsă-n canale

Se plimbă și face tumbe de fum

Bărbatul-fantomă citește semnale

În mijlocul pieței,…

De ce te uiți așa-ncruntat la mine?

Nu-s cocoțat pe niciun piedestal;

N-am cucerit Ellada lui Ulise

și nici măcar vreo creastă din Ural!

N-am fost nicicând Amerigo Vespucci,

Pizzaro…