Bărbatul-fantomă

[Monica Pester]

E oră de seară, e încă senin

Și lacrimi fierbinți, de catifea 

Inundă din piepturi, ca un suspin,

Bărbatul -fantomă se duce să bea

Se-așază vântul, un tunet despică

Tot cerul și umbre joacă pe străzi

Bărbatul-fantomă se uită cum pică 

Cioburi de toamnă, pe-autostrăzi

Căldura mocnită ascunsă-n canale

Se plimbă și face tumbe de fum

Bărbatul-fantomă citește semnale

În mijlocul pieței, pustie de-acum

Deodată, pe bolta încremenită,

Se naște cu slavă, un dinte de stea

Bărbatul-fantomă îndată se-agită

În aripa nopții de cucuvea

Vin duhuri chemate, răspund la apel,

Și ultima ploaie se-oprește pe loc.

Mă uit la copilul ce crește din el

Fantomă grăbită în chip de breloc. 

[Vasilisia Lazăr]

Ce poezie interesantă! Am senzația că am văzut un film, unul care m-a ținut în suspans, iar după ce s-a sfârșit, mi-a lăsat multe întrebări.

[Monica Pester]

Mă veți ierta pentru întârzierea de a-mi arăta recunoștința și încântarea sufletului, în urma vorbelor încurajatoare primite.

Mulțumesc, dnei Nuța, dlor Katin ,Bolache și Salvan !

[Grig Salvan]

Dramatică „oră de seară”, plină de mister și de forța telurică a „bărbatului fantomă”, un fel de personificare a puterii de a manipula lucrurile lumii toate și din care naște și crește forță în germene, copilul după chipul și asemănarea lui. O atmosferă de thriller ca în poemele lui E.A. Poe...

[bolache alexandru]

Bărbatul-fantomă ca motiv poetic... Am citit cu plăcere.

[Mihai Katin]

Vin duhuri chemate, răspund la apel,

Și ultima ploaie se-oprește pe loc.

Mă uit la copilul ce crește din el

Fantomă grăbită în chip de breloc....inspirata aceasta  cadere  de cortina  peste un simbolism  de film noir  care  da  o  culoare  aparte poemului!

[Nuta Craciun]

Bărbatul tot bărbat, când e supărat bea când e vesel, la fel!!  Asta așa ca o glumă ... pentru că citind versul 4 al primei strofe, chiar am început să mă destind și m-am întins să-mi iau mai aproape paharul cu bere. :) 

Mi-a plăcut cum ai rezolvat această dilemă a acestui bărbat fantomă, căruia parcă i-ai iertat indiferența văzând în el copilul acela de care poate te-ai îndrăgostit cândva și căruia nu poți să nu îi ierți totul... așa cumva înțeleg eu. 

[Monica Pester]

Sa-mi fie de bine, maestre ! Cu vorba asta dulce-așteptată, pot sa ma culc. Nopțile toate sa ne fie ca-n povesti  !

[petrut dan]

Îmi place, un poem ca un impuls ce arde fiecare celulă, are muzica lui un fel de bunul păstor bărbatul-fantomă ăsta al tău, pe care-l duci în sens invers de la bărbat la copil, probabil din dorința ascunsă de a-l ține doar pentru tine, am reținut ''aripa nopții de cucuvea'' și ''acel dinte de stea'' inedite și pline de sugestie, un poem pentru mine aproape, plăcut, de ținut minte! Noapte de trandafiri!