Scrisoare către cel mai bun prieten din sat

[bolache alexandru]

bună prietene

ce mai faci

știi uneori prietenii 

se întreabă reciproc 

ce mai fac

eu nu te-am uitat

dar am avut o perioadă

mai grea

am avut o răceală urâtă

care m-a ținut fără voie 

la pat

acum sunt mai bine

dar mama 

mama n-a scăpat

au băgat-o într-un sac

și la cele veșnice

așa a plecat 

ieri la televizor

un înalt demnitar

și-a cerut scuze

pentru modul în care

cu virusul au acționat

am văzut pe internet

că știau de un an

că va veni un virus din China

e cel puțin ciudat

am văzut și un film

mama era printre victime

ce păcat

mi-e dor de vremurile

când alergam împreună

după visuri pe-înserat

te las acum 

mă duc să îmi dea oxigen

dintr-o butelie industrială

că altceva nu mai au

ce să-mi dea

cică n-au de nici unele

în spitalul acesta

plin de gândaci

și miros de mucegai

și rahat

 

 

 

 

 

[bolache alexandru]

Mulțumesc mult pentru comentariu domnule Mihai!

[Mihai Katin]

este un poem al  memoriei  ce nu-si  uita  durerea ,doar  atat poate ,sa o  aduca  in vers ,in poem ,sa dea o  alta viata si  traire  celor  ce  s-au  dus dar  inca mai  sunt!!!!

cu multa  pretuire!

[bolache alexandru]

Mi-am dat seama, Monica. Aveţi recunoştinţa noastră!

[bolache alexandru]

Felicitări!

[Monica Pester]

Am fost pe metereze ca medic, Alex. Eu însămi am fost lovita de Covid, am stat cu oxigenul  la nas  două săptămâni . Și apoi iar cu pacienții mei . . . 

[bolache alexandru]

Mulțumesc domnului Vasile Burdușa și doamnei Dorina pentru semnul lăsat!

[bolache alexandru]

Mulțumesc pentru comentariu doamnă Vasilisia! Să-mi fie iertată atunci postarea. Da! A fost și rămâne dureros. O dramă colectivă pe care am trăit-o cu toții.

[Vasilisia Lazăr]

O perioadă de care nu aș mai fi dorit să-mi amintesc, pe mine m-a afectat enorm din multe privințe. Am trăit și am văzut lucruri incredibile... O poezie dramatică. M-a răscolit mult.

[bolache alexandru]

Da, Monica! Toți știm, din păcate!

[bolache alexandru]

Mulțumesc Dan pentru lectură și comentariu. Din păcate sunt fapte luate din viață... O cumnată și-a îngropat părinții în aceeași zi. Era mai spre sfârșitul epidemiei și i s-a permis îngroparea însă mulți au fost băgați în niste pungi de plastic. Consider că noi ca scriitori trebuie să avem în poezii și Adevărul crud și dureros pe care l-am trăit!