Voi n-ați văzut cum focul chiar iasca o ațâță?
Nu moartea, ci scânteia-i dă tinereții flama.
Despicătorii vorbei în sită-au strâns tărâță,
Cu-alchimicul de aur ne-au tot mințit arama.
Iubirea-i roata morii dând sens în suferință,
Pierzi bobului pariul? Și mai înalt e semnul!
Podoaba frumuseții-i cu pâinea de-o ființă,
Că ne hrănim din moartea ce-a înflorit-o lemnul.
Pe masa nunții psalmul să-și ningă tot damascul,
Fiorul buzei soarbă-n cuminecat rubinul,
Nebun îmbrățișării ce-o știe numai teascul!
Cântați din strună nouă, văpăilor bând vinul!
Când dragostea-i cât cerul, nu-i loc pentru păcate:
Iubiți, și-n bucurie făceţi-le pe toate!
Adaugă un comentariu
Cu drag și deosebitrespect, Rădița!
Mulțumesc, doamna Atanasiu, pentru lectură și cuvinte atât de calde!
Mulțumesc, Mihaela, pentru frumoasele cuvinte!
Îmbrățișări, domnule da Coza!
Mulțumesc, Corina! :)
Încântat, domnule Bolache, de popas și apreciere!
”Când dragostea-i cât cerul, nu-i loc pentru păcate:
Iubiți, și-n bucurie făceţi-le pe toate!”
frumos, pătrunzător, înțelept
Reverențe!
da Coza
Foarte frumos! :)
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE