Scrinul abulic

[chindea maria elena]

obosită de lume

am ațipit cândva în podul copilăriei mele fără să număr poveștile

degetele se-ncurcau smerite în mătăniile inocențelor

ca-ntr-o prescură

 

pleoapa se-nfrățește cu infinitul

observai mângâind un dor scuturat de cireșii din poartă

 

doar de arsura tainelor legănat mi-e timpul iubite

 

nu știu cum din scrinul cu minuni

au scăpat pe carosabilul efemerului arborii cu fructe de visuri

a devenit o știre doar când

le-a deschis venele un carambol de umbre și cenușă

 

pe limbă

ambrozia iubirii fură morții eternul

[bolache alexandru]

O poezie foarte tristă cu o umbră de nostalgie care aruncă mănușa prezentului.

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Frumos.

[petrut dan]

Un poem în spatele căruia stările se aglomerează, răscolesc și dau impresia că niciodată nu va fi liniște, dar pentru cititor o atracție și un efort plăcut bucuria acestei lecturi, cu drag! 

[Grig Salvan]

Cu degetele sufletului cotrobăind prin amintiri, prin podul copilăriei, prin scrinul cu minuni. Plăcute trimiteri și sugestii pentru sufletul cititor. O lectură plăcută.

[chindea maria elena]

Dragă Lisia, eu m-am scuturat de mult de toate nemulțumirile ce m-au ars cândva în viață! Asta nu înseamnă însă că nu sunt un barometru al durerilor lumii - cărora le dau glas după pricepere și putință! Doar noi poeții, indiferent de har, suntem purtătorii de cuvânt ai tuturor celor ce n-au proprietatea cuvintelor precum o avem noi, ci doar pe cea a afectelor! Eu personal sunt o hlizită care dărâmă temple, prejudecăți, pentru a da voie vieții să curgă în noi albii!

Mulțumesc de apreciere!

[chindea maria elena]

Mihai, reverență pentru scanare și rog de iertare că fragmentul extras de tine va face parte dintr-un alt poem datorită modificărilor făcute! Oricum sunt profund recunoscătoare pentru prezența și aprecierea ta constantă în pagină!

[chindea maria elena]

Am ascultat sfatul tău Mărie și fragmentai poemul inițial. Cred că se cerea mai puțină presiune pe cititorul care se-ncurcă în rămurișul metaforizărilor mele!

Mulțam că mă mai tragi de observațiune, altfel eu mă dezlănțui în revărsări tumultoase! :)

[Maria Mitea]

Scumpa, începi în forță  de m-o toropit ”lumea”, 

”obosită de lume” 

mi-au dat lacrimile: ”am ațipit cândva în podul copilăriei mele fără să număr poveștile” 

poezia ta este o pâine aburindă .. iar aburul ne intră-n ochi și  ne taie până la os ... 

Văd aici 4 poezii desinestătătoare , ... întru scopul de a răsfăța cititorul, le-aș separa ca să scot în evidență (dar și tăcere) Intensitatea trăirilor ... altfel să-l fac să revină din nou și nou la fiecare parte ... este un adânc aici bine digerat ... 

[Vasilisia Lazăr]

Frumos și trist, Gerra. Un poem complex, puternic metaforizat, despre vise spulberate, dezamăgiri și vagi speranțe de mai bine. 

obosită de moarte alerg să mai trăiesc un pic din viața unui fluture

Se spune că dacă ești nemulțumit de viața ta este pentru că undeva, pe parcurs, ai renunțat la un vis, l-ai îngropat... E în scrinul acela... Așteaptă să-l scoți la lumină... Poate nu e încă târziu.

Am citit cu mare drag, Gerra! Felicitări!

[Mihai Katin]

nu există pedeapsă mai mare ca iubirea când se usucă pe gură

 

revolte de contrabandă sparg dumicații tari ai zilei din vitrina timpului

farfuria ispitelor

e decorată cu prea multe schelete    versuri  ca acele  esarfe  fluturand  sub  vantul   Tibetului  semn ca inca  mai   stim  sa credem  si  sa  iubim umbra  sufletului...