n-am să deranjez niciodată aerul, ca tine,

[Maria Mitea]

chiar și dacă e suficient să trag o singură respirație-n piept, să mă lecuiesc de toate

bolile

lumii,

să te am, nu vreau să mișc aerul, nici măcar un deget să mișc,

să rod maluri ca apa, s-arunc pietre-n fluturi,

aerul însăși a muncit la nașterea pietrelor: -

uită-te! ce scumpe sunt, ce rotunde sunt,

uită-te la ele cum decorează grădina de parcă ar fi stele printre flori,

buze printre flori,

iar tu, monarh, zbori de parcă vrei să știi cum și când a apărut viața pe pământ,

zbori și zbori mii de km, și numai tu știi de ce,

numai tu știi de ce

[Stanescu Valentin]

Gândul ca un ’’monarh’’ plecat în căutare nu are astâmpăr şi trece de zare... Frumos, Maria!

[Grig Salvan]

Un discurs liric sprințar și tandru ca zborul de fluture, cu adresări inocente, îmi place repetiția din final ca un vers repetat într-un cântec.

[Maria Mitea]

Scumpa, mulțumesc de vizită, cuvintele tale îmi dau și mie aripi ... de parcă aș fi un monarh, ... :) 

[chindea maria elena]

Zborurile interioare care ne mișcă percepțiile, senzațiile, afectele care ne tulbură apele și mareele iubirii - aerul universurilor care ne colorează intens privirile!

Splendid Maria - cum să nu înrobești monarhul prin libertatea absolută pe care i-o dărui?

[Maria Mitea]

Petruț, Mihai, Vasilisia, Vă mulțumesc mult de trecere și semn! Mă bucură fiece cuvințel scris, ... Vasilisia o să reflectez asupra celor propuse! 

[Vasilisia Lazăr]

Foarte bun poem, mi-a plăcut. Totuși aș renunța la „ca tine” din titlu, dar și la versul uită-te! ce scumpe sunt, ce rotunde sunt. E doar părerea mea, poemul place. Felicitări!

[Mihai Katin]

aerul însăși a muncit la nașterea pietrelor: -  este  un  miez de poem  ca  miezul  stelei  ce  ne  daruie  lumina....

[petrut dan]

Un poem bun, aerisit, dpmdv fără cusur, acolo doar m-am pus în locul monarhului și nu m-ar fi interesat decât cum a apărut viața pe pământ, dar este explicabil, ei eternizează momentul și deci au toate circumstanțele, cu drag!