eu

[Vasilisia Lazăr]

sunt cea mai fericită poveste

din toate câte s-au scris

sunt femeie

şi sunt vie

 

trupu-mi miroase a pâine

şi a pământ

uneori scrijelit prea adânc

 

sunt muză

ispită

ori simplu adjectiv

 

în sângele meu curge grija pruncilor nenăscuţi

 

înfloresc atunci când devin sărbătoare

şi simt că port în mine veşnicia

mă bucur de soare

de iarbă

de iubire

de lacrimi

şi toate-mi sunt dragi

că ale mele-s toate

 

păstrez în suflet talismanul versului meu

şi se întâmplă adeseori

să-mi fie de ajuns că te întâlnesc

şi că mă citeşti

[Cristea Florica ( Flori Cristea)]

Ce frumos! Femeia-adjectiv! Superb! 

 

[Mihai Katin]

sunt cea mai fericită poveste

din toate câte s-au scris...povestile incep  cu  :a fost  odata....dupa care  ingerul   ne  deschide cartea  in care   scriem fara sa stim  ,clipa de clipa,zi  si noapte ,de ce? poate  si pentru  ca asa  cum  o  aflam la  final:

păstrez în suflet talismanul versului meu

şi se întâmplă adeseori

să-mi fie de ajuns că te întâlnesc

şi că mă citeşti

[Monica Pester]

Femeia-femeie își strigă puterñicia în fata lumii. 

Își etaleaza interiorul cu forța gingasiei ancestrale. Fără frica, 

fără emoție, cu dreptul câștigat de peste generații. Nu mi-e

greu sa spun, așadar, ca ma alătur taberei, și asta ma umple 

de bucurie. 

[petrut dan]

Un fel de ars poetica, după final, și ai dreptate, nu cred că este împlinire mai mare pentru artist decât aceea de a fi urmărit, citit, ascultat etc. Așa este, arta ne salvează de la multe lucruri în fața cărora ceilalți sunt neputincioși, asumându-și un rol pur contemplativ! Și ești un artist complex și după scriere și după descriere, și femeie și muză și ispită și mamă a nenăscuților prunci, o metaforă peste al cărei gust poate amar ai trecut senină, pentru că înțeleg, grija aceea este un sentiment sau o stare ce vă aparține și de care trebuie să fiți conștiente că înseamnă un dar din partea vieții, indiferent dacă are obiectul muncii sau nu! Un poem cald, pozitiv, deși trupul este scrijelit uneori prea adânc, ți-ai păstrat mirosul de pâine și de pământul din care suntem cu toții, adică bucuria vieții și a faptului că poți să dăruiești, cititorilor și nu numai, momente plăcute, lacrimi, iubire, frumosul naturii, cu sinceritate și naturalețe, chiar sau cu atât mai mult, că îți aparțin cu plăcerea cu care numai un artist autentic poate crea și dărui atât de frumos! Un poem scris parcă în ciuda vremii urâte care demonstrează și în felul acesta că trebuie să ne bucurăm de ce avem și de ce putem face! Felicitări!)

[Valeriu Anghel]

„în sângele meu curge grija pruncilor nenăscuţi”

E un vers memorabil. Excelentă definiție!

[bolache alexandru]

Cea mai frumoasă definiție a sinelui, a femeii în general, a scriitoarei... Deosebit de frumos!