surrender

[petrut dan]

și dacă iubirea nu mă face mai bun
am adus arme și cai și pături să nu-mi fie frig
atunci când voi adormi lângă focul sărăcăcios
precum zidul cu urme neregulate al iubirii de oameni

și dacă nu voi ști unde să mă opresc
unde să-mi ridic coliba
pe ce munte biblic și pustiu după plecarea poporului
din egipt
statui fără mâini și fresce în care animale simbolice
își păzesc prada
se ceartă pentru numele dragostei

în locul istoriei aș cere un timp
și încă unul
pentru iubire nimic nu poate fi lăsat la voia întâmplării
sau a vreunei revoluții industriale

în fața mea valurile ridică un pod
femei care vând pânze pentru înmormântare
mă petrec cu răbdare
vântul îmi ia măsuri și le duce la casa din care fumul
răspunde de ploaie

cât ține moartea
atât te iubesc
deși nu-mi place nimeni din cei ce vor să nege
sau să facă inima să se răzgândească 

[petrut dan]

- Alex, ma man, te dădusem dispărut!)) Mă bucur de prezența și de cuvintele tale frumoase, cu prietenie, man !))

-Lisia, tuturor de aici ne ești dragă! Apreciez observația fină, estetică și profundă, echilibrul cu care stăpânești arta conversației, dacă eu nu știu să fac nimic, tu ești o lady  și îmi face plăcere  să-ți răspund în calitate de gentleman, cu simpatie!) Noapte liniștită!)

[Vasilisia Lazăr]

Mânuiești poezia ca pe un penel, pictând, în goana inimii, peisaje ale iubirii, iar tonurile folosite sunt și ele după cum se succed și anotimpurile dragostei. Poezia ta este mai mai mult decât cuvinte. Poezia ta devine un întreg univers în care te pierzi. Nu știi în ce direcție să mergi și nici de unde ai pornit. 

Am luat aceste două felii de text și le-am așezat la inimă:

în locul istoriei aș cere un timp
și încă unul
pentru iubire nimic nu poate fi lăsat la voia întâmplării

 

cât ține moartea
atât te iubesc
deși nu-mi place nimeni din cei ce vor să nege
sau să facă inima să se răzgândească 

[bolache alexandru]

O poezie metaforă! Să te predai iubirii! Oare câți dintre noi nu am rămas dezarmați în fața farmecelor ei...

[petrut dan]

Mulțumesc, 

Gaby, pentru trecere și cuvintele deosebite, mă bucură aprecierea!)

Domnule Mihai Katin,vă salut și vă mulțumesc, cu stimă!)

[Mihai Katin]

acesta  este  POEMUL !!!! are  tot ce  poate insemna adevarata si greu de atins INSPIRATIE!

[gabriel cristea]

 Un tablou suprarealist, în care amorul învâltorează în juru-i, ca o forță centrifugă, imagini, sentimente, istorii până dincolo de frontiera materialului - o predare  necondiționată, de apreciat. 

[Manuela Munteanu]

Mulțumesc! Zi și zile cu spor și ție, Dan! (abia acum am văzut răspunsul tău). Of, n-am timp nici să respir, lua-le-ar pe toate să le ia! Nu știu nici dacă voi mai scrie... un timp. Voi citi cu drag, cu siguranță. 

[petrut dan]

Bună dimineața, Manuela, o întrebare la care toată lumea caută răspuns de la ''cât e șmecheru' de mare are ziua lui când moare'') și până la ''nu de moarte mă tem ci de veșnicia ei'' a lui Vlahuță, de la cel cu țâța-n gură până la cel cu barba sură și nu cred că se poate lăuda cineva că a găsit răspusul. Dar eu zic că moartea ca și viața durează fix atât cât ne dorim, oricine își poate întrerupe cursul existenței și în același timp oricine poate alege să facă lucruri datorită cărora să nu moară sau să-și scurteze starea de repaos, dar asta este o discuție mult prea amplă ca să mă apuc să argumentez aici, la ora asta, și fără cafea și fără vreun chef pentru activitățile ce mă așteaptă și care nu se lasă impresionate, oricât le-am informat prin orice mijloace și prin  orice canal că sunt un gentleman și deci nu știu să fac nimic! Să ai o dimineață cu spor, că și tu ești blestemată să muncești, ca mai toată lumea de altfel, nu ne știm cu vreo stea în frunte!))

[Manuela Munteanu]

O țară a tuturor posibilităților este țara iubirii tale. Ți-ai adus Sinaiul cu tot cu Moise și despărțirea lui de ape, cai, arme, bocitoare. Cât o ține moartea? Este o excursie sau un domiciliu? Nici nu ne trebuie răspunsul, la urma urmei atâta vei iubi... și te predai oricărui răspuns. Mi-a plăcut.