ieri și azi

[Mihaela Popa]

bunica era maestrul meu de wellbeing

mă trata cu ciorbă acră și leuștean

apă rece din fântână

și vreo două palme după ceafă dacă-i ieșeam din cuvânt

și ce putea fi mai sfânt ca vocea ei care mă chema

“vin’ la maica lovi-te-ar fărcalița că iar ai făcut-o nesărată”

și eu fugeam de rupeam pământul

dăm password zilei și o imortalizăm pe Instagram

ni se cere să fim într-un anume fel

dictat de fashion ori trend

diete keto apă cu lămâie exerciții de yoga

doctor Google ne tămăduiește setea de cunoaștere și prostie

de altfel“Nouă ne pasă ca datele tale personale să rămână confidențiale”

pe scurtătură dăm “accept toate” și din când în când “vreau să modific setările individual”

[Mihaela Popa]

Mulțumesc, Lisia! Ei, nu a fost foarte "hotărâtă" bunica nici cu mine nici cu ceilalți verișori, doar că noi eram prea mulți și ea era una singură, o femeie de mare caracter și plină de energie "mamaie Floarea" Dumezeu să țină în paza sa!

[Vasilisia Lazăr]

Antiteză dintre un ieri rămas în negurile copilăriei și un azi lipsit de esență, totul redat într-un mod original și emoționant. Mi-a plăcut, Mihaela. Eu n-am luat-o niciodată de la bunici în copilărie, nici de la tata, deși aveam o teamă de el din principiu. )) Singura care îmi mai dădea câte o corecție a fost mama, dar nu prea avea efect. ))

[Mihaela Popa]

Alexandru, mulțumesc frumos!

[Mihaela Popa]

Amdanda, cu drag!

[bolache alexandru]

Da!!! Asta da poezie. Big like!

[Amanda Spulber]

Mihaela, eu îți mulțumesc pentru emoție.

[Mihaela Popa]

Mulțumesc, Amanda, îmi cer ierare de tristețea produsă!

[Mihaela Popa]

Petruț Dan, cum să pun, și a mea avea mai multe tehnici, aia cu miroșenia nu a ținut mult, m-am prins repede  și aveam grijă să văd, de la distanță, cam cât de mieroasă era, analizam gravitatea celor nesărate pe care le-am comis și nu mă aproiam prea mult. Într-una din zile,m-am suit pe grajd ca să ajung la un prun cu multe prune delicioase dar prea sus, mi-a zis să nu calc pe un anume spațiu "că nu ține tabla" apoi, eu, umflată de prune n-am mai ținut cont de ce mi-a zis și am căzut în grajd, am speriat vacile :)  m-am redresat repede, m-am evaluat, eu eram întreagă dar nu și acoperisul. A fost, biata de ea așa de speriată că nu a mai avut putere de nimic. Era bucuroasă că am rămas întreagă. Mulțumesc de comentariu  savuros ca de obicei. :)

[Amanda Spulber]

Un ochi plânge și unul râde. De fapt, ambii plâng și râd. Mi-au venit simultan în minte bunica și HumancentiPad (South Park). :)

[petrut dan]

Bună trecerea de la ''fărcălița'' bunicii, m-ai înnebunit cu ciorba aia cu leuștean, și acră, n-am mai mâncat iarbă de nici nu mai știu), deci, reiau, bună trecerea dela ''fărcălița'' bunicii și zilele copilăriei, când nu cred să existe cineva care să nu-și aducă aminte cu plăcere zilele când ''fugea de rupea pământul'', bine, zilele nu și motivul))), muma avea altă tehnică, ținea o nuia la spate și mă striga cu glas mieros asigurându-mă că nu-mi face nimic și când mă înhăța , că așa mă simțeam, începeau să curgă pe unde nimerea că știa că nuiaua nu omoară, și nici nu obosea până săreau vecinele, ''hoo, Marițo, că omori copilu!'' Cam așa și cu poemul tău, deci prima strofă mi-a trezit amintiri mai puțin plăcute), a doua și mai rău pentru că timpurile acelea nu mai sunt, azi când vrea să te pedepsească ți se dă block și gata ne-am despărțit pentu toată viața))) A, și pentru că tot voiam să spun și despre poem, dar nu reușesc, mi-a plăcut trecerea ta de la bucolic la modern, prin elemente menite să genereze emoții și trăiri de care timpul ne-a separat odată cu trecerea lui și prin anumite generice menite să ne convingă de lucruri în care de mult nu mai avem încredere, ultimul vers perfect! Noapte frumoasă!)

p.s. Hai că în ritmul ăsta cred că mi-ai fi răspuns cam așa: „Dan, îți mulțumesc pentru comentariul pe care

l-ai început ieri și l-ai terminat azi!'')))))))))