Note de jurnal (Ion Lazăr da Coza)

[Vasilisia Lazăr]

De la prăşit vine mama
– bătrână ca limba română –
şi miroase frumos
a ţărână reavănă,
a buruieni strivite,
a strat cu busuioc.

***

De un timp,
grădina-i copleşită
de bălării.
Limba română –
aşijderea.

 

[Nuta Craciun]

Bătrânii noștri  au știut mereu păstra o legătură între cer, pământ și limba română, frumos acest jurnal de suflet!  

În fiecare dintre noi trăiește nevoia de a crede că deși încărcată de clișee, limba română va reuși să rămână frumoasă, ea e moștenirea lăsată nouă!!   

[petrut dan]

Nici că se putea un omagiu mai potrivit în această zi, o limbă română care până mai ieri „îmbătrânise” frumos, precum o țărancă cu grijile casei și a grădinii pe cap, îmi amintesc că mama ținea găleata cu apa de la izvorul din munte, limba română ținea toate cuvintele pentru cei însetați să o vorbească, s-o scrie sau s-o învețe! Finalul, condensat și plin de adevăr, din păcate, dar, așa cum ne-a obișnuit, în cuvinte puține, adevăruri de netăgăduit, deși în prima strofă autorul ne duce într-o vatră de sat românească în care limba română a fost îngrijită, udată, curățată de mărăcini și de influențe nepotrivite, păstrându-și astfel zestrea nealterată, se spune că omul sfințește locul, în cazul nostru limba a făcut-o mult mai bine și mai frumos, acest poem fiind în același timp un omagiu, dar și un semnal de alarmă! Drag de poezia dvs., Maestre!

[Vasilisia Lazăr]

Vă mulțumesc cu drag, domnule Katin!

[Mihai Katin]

da, limba romana este rodul pamantului, taranul i-a dat forme stiute doar de sufletul lui, dar de o frumusete ingereasca prin ceea ce inseamna intelepciunea satului stransa in atat de multe zicatori, proverbe, cum spune romanul: zice-o vorba!