oboseală; rigid între lespezi de lut…

 și stins pojarul privirii se-ndoaie,

când zgomotul dă năvală, hirsut,

ce liniște să mai cuprinzi, nicolae?...

obosit; mersul ferm spre palat

nici piciorul, nici gândul nu-l poate

și nici ochiul de-ar mai fi așezat

în izvoare de fântâni nesăpate…

dar, surprinsă-ntre goarne, aud

o…

aceste culori sângerii

pompate prin rădăcini

tainice

nevăzute

și flămânde

ale pământului

îmi colorează sufletul obosit

de atâta așteptare

a frumosului

Seve brute

elaborate

în țesuturile liberiene

ale petalelor

cu miros dulceag de sânge

nasc în mine o mare interioară

cu plaja sufletului

scăldată în valuri

de purpură

Limba română 

Limba noastră românească –

Imn de slavă și iubire,

Muzică, dar fără mască,

Bob de aur în trăire –

Agreează oda noastră:

Rup silabe din cuvinte

Ornez cu ele o floare,

Mai apoi brodez cu minte

Albul care vrea să zboare

Netezit de gânduri sfinte

Adunate-n sărbătoare.

Simți vântul, fostule călător?

ce te-ai prefăcut în stană de piatră

și te-ai pătruns în stânca milenară,

împovărându-i crestele...

Simți acel miros, al zărilor neumblate,

al lumilor pierdute,

al iubirilor neîmplinite?...

Mirosuri uitate în cotloanele

inimii tale pietrificate, și ea, în cenușa vulcanilor.

Privește, zările ce le-ai uitat că există!

Regăsește, lumile ce le-ai uitat ca lumi!

Iubește, ce ai uitat să iubești!…

Într-un tablou cu dimineți tardive

Și-a înălțat și visul meu decorul –

Infatuări cu „tentă“ de Maldive,

Realității dându-i cu piciorul.

Dezavuând scenarii ancilare

Şi amețit de mucede uncropuri,

A îngropat mâhnirea-n osuare –

Un campion la saltul printre hopuri.

(Când fericirea tremură spasmodic,

Restabilim cu aștri armistițiu,

Ne cățărăm pe amintiri metodic,

Dar preferăm cu noaptea…

"Distinşi poeţi",  de dincolo de nori,

Ce ne găsiţi imaginare hibe

Când noi am devenit conchistadori…

Am zilele frumoase chiar dacă nu e soare,

Prietenă-s cu gerul, cu zloata şi furtuna,

Când ninge ori când plouă – aceeaşi sărbătoare;

Fierbe pământul vara? Mie îmi e totuna.

Soarta n-o iau la trântă, mi-e liniar norocul,

Nu-l caut în petale de albe margarete,

Îi râd în nas țigăncii ce-şi mângâie ghiocul

De Pythie desculță şi cu bănuți în plete.

Amic îmi este gândul, ne spunem chiar pe nume,

Omu’-l privesc în față, să…

fără să-mi ciobesc partea de rațiune

intru cu tălpile goale în răsărit    

mă-nminunez că respir

și aerul străbate furtunile din păsări fără să coboare

îngerii adormiți într-o pană a zborului

paradisul își apleacă sfielnic

umbra

la picioarele mele

exist

(oricâtă rugină îmi lasă în tâmplă înțelesul)

m-arunc în…

Umblând în cuibul mierlei

            (prozopoem)

     Mai mică de statură, sora mea lunatecă (născuți în aceeași zi), odată cu căderea serii ridica mâna stângă și arăta, prin fereastră, la ceruri. Nimeni nu înțelegea ce arăta acolo sus. O altă năzărire? Mama sărea de după sobă, lăsa fusul de…

PSALM CU VERDE TRANSCENDENT

Din tot ce-i verde-n lume mi-e frate numai pinul,

Strâmb, singuratic mării, nu-i val să-l ia în seamă,

Asemeni, nici chiar moartea nu știe cum mă cheamă,

Și-n bărăganul slovei nomad am, rigă, spinul.

Bătut e-n negru podul la gând și țesătură

Oricum întorc apusul metaforei vulgare;

Cum știe vântul coasta să-Ți sufle unde doare?

Din minereu scoți aur, iar eu pustiu și…

O vară fierbinte

 Vara asta am învățat să iubesc fiecare rază de soare

  privesc prin ochiul magic al timpului 

  lumina fericirii existenței unei lumi imaginare

 am descoperit un tărâm al copilăriei…

șoptesc un poem

pe scara trenului

un covoraș roșu

străpuns de tocul tău

cui

să-mi las cuvintele

în grijă să zboare

prin ceața peronului

un ochi verde

arde

ceva în mine

stă strâmb de la naștere

am întrebat moașa

dacă și tu ai venit

odată

s-a nimerit să fim frați

geamănă mi-ai umblat

goală toată viața aceea

prin creierul meu

mirat

stau și citesc un…

la sfârșitul nopții

tăiam drumuri în ochiul de sare

în timp ce lacrimile ne plângeau

ca niște

bocitoare veșnice așezate cu grijă

la căpătâiul timpului mirosind a tămâie

de fiecare dată mă întrebai

dacă știam că ochii tăi încă nu au văzut lumina

că sunt atinși de la naștere

de îngeri cu aripa

și s-au stins pentru că așa a fost scris într-o carte

eu tăceam și dormeam mai departe

cu capul vârât la subsuoara brațului tău stâng

ca…

poposesc uneori

în trecutele cuvinte

scorburi de lumină

din care cântă

umbra

râd și plâng

oglinzi

cu imagini întoarse

pământul e însămânţat

cu durere 

brazdă lângă brazdă

piatră lângă piatră

întunericul topește

mormintele

trecutele cuvinte   

căci aveau faţa curată

miroseau a lapte de capră

a stâncă veche şi a flori-de-colţ

pe palma lor era scris ceva

ce mie nu mi se arăta

cred că era vârsta omului

la cea mai mare bucurie a sa

am ştiut că fac parte din suita lor

vânam împreună

apoi căutam o peşteră

pentru a ne întinde pe blana albă

unde şi alte vieţi s-au aşezat

pentru a da viaţă

în seculară îmbrăţişare

am ştiut că-mi pot…

S-au cumințit mările, vor mângâia mătcile, tu așezi timpul nostru

într-o fotografie de august,

împreună cu toate luminile verii,

cu pasărea spin pornită să zboare peste ierburi, de-a lungul căii ferate,

ori străina care m-a sfătuit ce trebuie să îmbrac pentru dansul cu tine.

Am uitat să-ți spun, Ana, o femeie îmi imită mișcările,

se îndrăgostește de tot ce mi-e drag

și pare că știe tabieturile noastre, evită să mă privească în ochi,

dar…

Am adulmecat câmpul 
ca o fiară ieșită din iarnă;
Mirosea a lapte din grâuri înspicate
și a semințe coapte de in;
Mirosea a colb adus de vânt 
și a pădure netăiată,
a ploaie și a fericire;
Mirosea a libertate.

Pierduți asceți prin legi sau paradigme,

Sensibili la umor și diatribe,

Suntem „conchistadorii” cu „insigne”,

Ne dăm perfecți, chiar de avem și hibe.

La școala poeziei ni se-apleacă

De-atâta ritm și-atâta prozodie,

Ne ținem evadările în teacă,

Luând adesea toamna-n custodie.

Cu pana sprijinită de fantasme,

Ascundem vise mov în vreo cavernă,

„Lățind“ închipuirea-n pleonasme,

Să mai fugim din…