Mă gândeam că iarna

dacă o vor paşte

caii de jăratec

sau un foc abstract

şi cenuşa lumii

gura o să caşte

pe dezghețul nostru

într-un ultim act, 

somnul din colibe

s-ar muta pe sănii

trase de iluzii

spre un loc mai cald

şi în loc de ghețuri

aş topi vedenii

saturat de sete

-n ochii ei să scald

friguri diferite

ce păreau asemeni

masca mea de iarnă

fața ta de…

Tăcerile sunt bune deopotrivă,

Aveam cuvinte cu vocala spartă

Şi am propus o limbă relativă

Când palma ta în palmă are toartă.

Dar se făcea că o țineam de mână,

La podul ascultării se dau lupte,

Când a fugit o zi din săptămână

Ca degetele noastre să se-nfrunte.

Inițiați pe drumuri cu escală,

Arătătorul palmei se încheie

Şi ți-am furat din ochi o portocală

Aşa rotundă să te fac, femeie.

Din sânii tăi, o rampă de lansare

instantaneu la munte, ba la mare,

un Gulliver, o lume cu pitici,

le caut vârful parcă toate-s mici,

când îmi arunci o mână-n Himalaya:

sunt încântată, ştii... mă cheamă Maya!

Tu nu zâmbeşti când zâmbeşti

tu schimbi anotimpurile

asemenea unui magician

dar nu ştiu cum se face

că jobenul tău

este întreaga mea proximitate.