O vară fierbinte

[Marioara Visan]

 

O vară fierbinte

 Vara asta am învățat să iubesc fiecare rază de soare

  privesc prin ochiul magic al timpului 

  lumina fericirii existenței unei lumi imaginare

 am descoperit un tărâm al copilăriei fericite

 o țară în care există iubire și doar iubire

 există oameni ce nu încetează să se minuneze

 cum oare am uitat să mă bucur de asemenea  clipe

 

 Vara asta am avut revelația infinitului 

  cu pași timizi  veșnicia m-a prins de mână

 dăruindu-mi un clopoțel fermecat

 atunci când uiți să fii copil sună din clopoțel 

 așa am făcut vara aceasta

 clinchetul atât de suav îmi trezește copilăria

 adormită în sertarul  cu gânduri rătăcite.

 

 Întind brațul să culeg rodul asfințitului

  îl retrag speriată de căldura ce încă dogorește tarziul

 mai ai timp 

 îmi șoptește oblojindu-mi durerea sufletul de copil

 încă mai ai timp să intri în lumea mea .

 

 

 

 

 

[Marioara Visan]

Ion , Paul, va multumesc mult de tot pentru sfaturi.

[Marioara Visan]

Mihaela esti dulce, din pacate in viata asta nu mai am timp sa-mi vad nepotul crescand zi de zi. Multumesc pentru incurajare.

[Mihaela Suciu]

Mai ai timp, Mara!

[Ion Lazăr da Coza]

De aici în sus:

Întind brațul să culeg rodul asfințitului

îl retrag speriată de căldura ce încă dogorește târziul

mai ai timp 

îmi șoptește oblojindu-mi durerea sufletul de copil

încă mai ai timp să intri în lumea mea.

 

da Coza

[Dolha Paul-Alexandru]

in strofa doi, ultimul vers as renunta la dulap pentru ca genul acesta de localizari insiruite obosesc

si as zice:

adormită în sertarul  cu gânduri rătăcite

bucuros de popas,

cu drag,

Paul

[Marioara Visan]

Va multumesc din suflet tuturor pentru incurajari, descurajari, sfaturi si cuvintele pline de afectiune, Tu Valeria ai sesizat perfect , am inceput intr-o nota vesela si am sfarist intr-o tristete sfasietoare, Singura figura de stil ce-mi vine in minte in acest moment este ca Dumnezeu ne-a creat doar ca sa aiba cu ce se juca. Domnule Ticu, e adevarat, Am asezat emotiile in cuvinte si le-am dat drumul asa necenzurate fiindca prea ma dureau. In timp o sa o revizuiesc. Va imbratisez cu drag.

[Valeria Merca]

Mara, se simte intenția ta de a transmite emoție, dar din păcate rămâi la acest stadiu. Începi într-o notă veselă și sfârșești într-una tristă. Nu știu ce să-ți spun: eu cred că ar fi de dorit să esențializezi ideile. Și-apoi încearcă să construiești figuri de stil, ferește-te de cuvinte și expresii uzitate. E doar îndemnul meu sincer. 

cu drag,

[Tudor Cicu]

Mara: se pare că vara asta a fost un sfetnic bun. Am reținut: „atunci când uiți să fii copil sună din clopoțel”. Pusă la dosar și după ce arunci balastul care nu are, nicicum, sunetul clopoțelului, deci revizuit, poemul va „spune” ce ți-ai propus. Poemul nu trebuie să fie o „lecție” despre stări și trăiri, însă o incantație și o reinventare lirică a acestora, DA! Cineva îmi spunea: scrie zece versuri și taie unsprezece din ele și ai să vezi cum se scrie, singur, poemul. Crezi că i-am urmat sfatul? Încă nu!... Dar aici, la acest atelier literar, încercăm să aflăm. Continuă!

[Sofia Sincă]

Sună a declarații de tip jurnal personal, scris oricum, aiurea, doar să fie.

Un exercițiu descurajator.

Sofi

[Marioara Visan]

O sa o mai lucrez, asa cum am scris-o asa e starea mea interioara, cu lacune de toate felurile. Va multumesc domnule J'Arive pentru comentariu, voi incerca sa scriu mai bine . Cu respect, Mara.