pastelul unei gări interioare

[paparuz adrian]

șoptesc un poem

pe scara trenului

un covoraș roșu

străpuns de tocul tău

cui

să-mi las cuvintele

în grijă să zboare

prin ceața peronului

un ochi verde

arde

ceva în mine

stă strâmb de la naștere

am întrebat moașa

dacă și tu ai venit

odată

s-a nimerit să fim frați

geamănă mi-ai umblat

goală toată viața aceea

prin creierul meu

mirat

stau și citesc un poem

fără cuvinte oamenii

aleargă debusolați

apatici tot timpul caută

caută

și tu ceva în mine

o amintire cu patru buze

de pildă două ale mele

și două ale tale

lipite

ne-au mai rămas oare

visele precum inelarele

odinioară dezinelate

 într-o joi sub un ciocan

de Judecător

ar trebui să ne temem

iubito ca de furia

unui alcoolic

în prima zi de sevraj

plouă

de-o veșnicie în gara

aceasta nimeni nu pleacă

nimeni nu vine

doar un magnetofon stricat

strigă trenuri

fantomă

cred că și eu am rămas

să urlu poeme de dragoste

nimănui pe scara unui tren ruginit

în care te-ai urcat acum

o mie de ani

vei avea nevoie să aștepți

toate gările să vină

toate gările să plece

pe scaunul de la geam să ajungi

Acasă

s-a făcut deodată liniște

în pieptul meu

a murit ultimul suflet

tu când ajungi

la priveghi?

 

[paparuz adrian]

multumiri dintr-o gara infinita

[Chris]

foarte frumos, citit cu plăcere

[Ion Lazăr da Coza]

Gară? Mai mult e depou... Dar dacă e frumos, merge.

da Coza

[Nikol MerBreM]

E atâta împăienjenire, trenurile staționează, doar gările parcă ar avea şanse să vină şi să plece, pare că e o gară suspendată în timp, care a rămas aşa din acea zi de joi... Îți vine să te faci tren să dezmorțeşti gara :)!

[Valeria Merca]

Gara sufletului/  ispititor cumul de stări...

cu plăcerea lecturii

[Sofia Sincă]

Poem maraton... Dai senzația delirului sau a răspândirii ideilor... prin gări. :))

Dacă așa ai vrut, este ok.

Sofi

[Mihaela Suciu]

Gara interioară nu are limite! Aici, e doar o frântură de așteptare... Să pășim cu grijă, în tăcere!