Portal cu ciobituri de sud

[chindea maria elena]

 

fără să-mi ciobesc partea de rațiune

intru cu tălpile goale în răsărit    

mă-nminunez că respir

și aerul străbate furtunile din păsări fără să coboare

îngerii adormiți într-o pană a zborului

paradisul își apleacă sfielnic

umbra

la picioarele mele

 

exist

(oricâtă rugină îmi lasă în tâmplă înțelesul)

m-arunc în mine de-afară

odată cu șerpii lipiți de pietrele soarelui

împădurite mi se-ntorc periodic deșerturile acasă

criptozoologia ne va citi în organe

putințe amprentabile

 

nu întreb nimic unde nici un sfinx nu așteaptă să mă desfac

viului ocultat

culorilor care sfarmă dulceag materia flexibilă

nu le șlefuiesc asperitățile

înfășor hărțile brute în jurul încheieturilor                                                                                                                                                                                                                                                                                                  

dacă gestionez bine mările în care te-am întâlnit enigma unui timp

în care fețele n-aveau ochi dezghioacă semințe

să cadă în cuib

falangele sfâșie rup frâng

umărul cald al necunoscutului  

rănile sunt cocteilul perfect beția ce nu poate fi desprinsă

ca un tartru din flămânzenia dinților

certitudinea că vom auzi

sunetul adâncului

șarpele va acorda mereu altfel strunele harfelor

în pielea mea schimbătoare

irigațiile oaselor prea uscate merg bine

pe burta goală

mă voi îmbrățișa  atât de înalt

în depărtarea cea mai aproape de arșița venelor încât e de mirare

că lumea va supraviețui

 

învață

o dată cu mine

să-și ascută flăcările de apă

 

să-ți descuamezi veridic îndoielile

îți rostești anotimpurile sub pielea mea brună

ca pe un blestem de verde

 

binecuvântarea o bei odată cu zațul amărui al zilei dovadă

litera unică

ne roade ca un hârciog perimetrul

și râde când i se văd coastele

 

în urmă răsăritul trebuie să-și ranforseze misterul

[chindea maria elena]

Păi dragă Ada, fiecăruia din noi viața ne oferă hărțile brute! Ce facem cu ele, depinde de capacitatea noastră de conceptualizare, de abstractizare, de puterea fiecăruia de-a „vedea” minunea curgătoare din piatră... noi construim lumea, ca râs sau ca lacrimă.........

[Ada Nemescu]

spui..."înfășor hărțile brute în jurul încheieturilor "..."ca pe un blestem de verde"
iar "în urmă răsăritul trebuie să-și ranforseze misterul "
doar tu, Gerra, gestionezi totul cu meticulozitate...de parcă ai ghici viitorul doar privind înainte!

[chindea maria elena]

Mulțumesc Ană de prezența în pagină! Drag!

[chindea maria elena]

Mulțumesc de aprecieri, Gina! O îmbrățișare violetă, ca să nu intru pe teritoriul tău albastru! :)))

[Ana Ardeleanu]

Aprecieri, Gerra!

[gina zaharia]

binecuvântarea o bei odată cu zațul amărui al zilei dovadă

litera unică

ne roade ca un hârciog perimetrul

și râde când i se văd coastele

Frumos!

[chindea maria elena]

Miha, de mult m-am învățat să trag semnale de alarmă asupra risipirii zălude a magiei vieții, în notă relaxată! De aceea îmi permit să folosesc o gamă variată de tonalități în săpăturile de la fac în cunoaștere! Nu judec pe nimeni, eu sunt prima care greșesc, dar când conștientizez pun reflectoarele pe problemă, în ideea de creștere, de învățare....... Mă identific cu toate tarele omului și-ale lumii!...Îmbrățișări.....

[Mihaela Popa]

Gerra, cum numai tu o știi a spune

”binecuvântarea o bei odată cu zațul amărui al zilei dovadă

litera unică

ne roade ca un hârciog perimetrul

și râde când i se văd coastele”

găsesc în scrierile tale elemente de înaltă sensibilitate spuse, uneori, ludic-ironic, alteori, grav, apăsat până în măduva oaselor

[chindea maria elena]

Mulțumesc de citire, Vasile!

[chindea maria elena]

E doar o părere, Mihaela! Cred că n-ai căutat destul de adânc!:))) Ce-i intangibil fiilor celui infinit??? Doar de nu-ți recunoști descendența - atunci n-ai acces la potențialele atribute ce-s moștenite!