Ieşirea

[Crinu Sorin Leşe]

Tu ştii că a ne întâlni e moarte;
adăugând ceva mai mult cu minus,
s-a pregătit la şcoala Bellé Arte
un cosinus la TU sau poate sinus.

Eu am licenţa de expert frumos
m-a amăgit impresia de sine
cum că am învăţat ceva de os
când ar fi trebuit să cad în mine.

Din aroganţa mea te-aş tencui
din perspectiva mea te fac regină,
doar pentru uzul meu te-aş folosi
apoi te-aş acuza că eşti de vină.

Te cheamă cineva de ieşi în lume
alerg să mă ascund să fiu ceva;
la imperfect se caută cutume
"Memento mori" ... "Undeva, cândva".

[Crinu Sorin Leşe]

:)) da, e, dar după cădere :))

[Nikol MerBreM]

No, nici chiar aşa :))! Un pic de adevăr e... că până nu s-au întâlnit era încă... raiul pe pământ :))), dar totuşi e o taină undeva acolo care zice că doar împreună fac Unu :).

[Crinu Sorin Leşe]

Mda :))
TU este mereu 1, idealul. Consider că femeia este perfectă până în momentul când întâlneşte un bărbat :)))
Întâlnirea nu ar face decât "să adauge", cu minus.

[Nikol MerBreM]

În relațiile toxice în care cineva e doar folosit şi nu iubit :), cu siguranță, "a ne întâlni e moarte". Dar e de remarcat sinceritatea "expertului frumos" :)! Cred eu că nu ajută la nimic nici "impresia de sine", nici "să cad în mine", echilibrul e de preferat, dar desigur, până la el, toți experimentăm ambele stări şi iar, de admirat sinceritatea "expertului" :)!

Poezia îmi amintește de un vis din liceu, visasem că sinus se iubea cu cosinus :). Cert e că, doar un pic de putere să le dai (puterea a doua) şi împreună, fac Unu :)! Aici văd că "TU" e la putere ;), deşi nu ştie ce o aşteaptă :), "tencuirea" :), acum de o fi pentru statuie sau pentru zidul mănăstirii, nu ştiu :)!

Îmi amintesc că mi-a plăcut filmul acela (Undeva Cândva) şi poezia asta, de asemenea :)!
Cu drag,
Nikol

[Crinu Sorin Leşe]

:))) de fapt este vorba tot despre iubire :)

[Mihaela Suciu]

Da, la limită!:))) Hai, să considerăm pentru Moarte sinus de „0” sau mai bine cotangentă de „0” - să fim siguri că nu există!

[Crinu Sorin Leşe]

:))) Mihaela!
Mereu subunitare. Şi sinus şi cosinus! Dar la limită tindem spre Unu! :)

[Mihaela Suciu]

Ți-a ieșit „Ieșirea”!
Mie-mi plac abordările tale: să ne aduci aminte că suntem muritori, să tratezi Moartea ca sinus sau cosinus; o funcție complementară Vieții, iar cu „licența de expert frumos”, „cu moartea, pre moarte călcând”, eu cred că poezia nu va avea nici o modificare, s-a născut așa în mintea ta și e veșnică. Zic și eu: Amin! :))

[Ion Lazăr da Coza]

Cursivitatea te face, pe moment, să uiți de hibe...

da Coza

[Valeria Merca]

Cu mici eforturi, poezia se poate reface. Zic asta pentru încurajare (la mine nu funcționează această regulă).:)  Știu, poezia nu poate fi fragmentată, dar mi-au  plăcut s3 și ultimele două versuri din s4.