mă plimb peste tot unde sunt droguri

sau cuvintele lipsă din rugăciunea de azi către diavol

nu mi s-au uscat lacrimile până când lumea a reacționat la trădare

și la tot ce nu putea dumnezeu să-și închipuie

din fiecare smochin blestemat mi-au rămas urmele

de gheare cu care păsări scurmau

după apă

încep să dau vina

pe starea de întuneric a soarelui salvat de medicamente

ridic pânzele speriat, libertatea  te…

mã aflu singur acasã

nu pot sã-ți pronunț numele fãrã sã mã supãr

din stradã copacii urlã ceva despre apusul 

vânãt de vânt

plouã atât de puternic încât am impresia cã lumea întreagã plânge

scot pistolul și trag în primul om

de zăpadă

trimișii lui Dumnezeu pe pãmânt 

îmi calculeazã iq-ul 

a fost cam mult sã amân dragostea

pentru a-mi câștiga existența

am scris 

mi-am dat cu ciocanul peste mâinile…

 îmi place fata asta

 vrea să mă ducă la ţară

 dar pe mine greierii mă scot din sărite

 stăm pe maidanul unde ard frunze

 nicio casă prin apropiere

 balansoare scârţâie cuvinte de epocă

 aş vrea să fiu cavaler

 să nu-i suflu fumul în faţă

 să-i dau bani cerşetorului care se ţine după noi

 vrea să fie învăţătoare dar

 eu admir inteligenţa mai puţin educaţia

 nu mi-am dat seama cum am intrat în mănuşile…

mă culc târziu mă scol devreme

în somnul meu fără de vreme

lumini ce-n umbre când să treacă

prin umbre de lumini se pleacă

în fața unui colţ  de lună

din altă viaţă împreună

un vis de apă neîncepută

prea nemişcată prea tăcută

în care stele prinse-n gheme...

mă culc târziu mă scol devreme

şi dacă ne-am iubi târziu

fără să ştii fără să ştiu

că timpul vine mai devreme

decât lumina să ne…

întotdeauna par trişti

de-aia nu-mi place să-mi fac prieteni

ori se îmbolnăvesc ori într-o zi nu-ţi

mai răspund

la telefon

inima se hotărăște greu pentru că oamenii pleacă

din loc în loc

nu  vorbesc cu nimeni

pe stradă

dacă mă întâlneşti

nu vreau să mă recunoşti

să mă obişnuiesc

cu tine poza aceea

este o întâmplare dintr-o viaţă

de care nu-mi amintesc cu plăcere

de parcă dragostea m-ar fi luat

prin…

când fiecare dintre cunoscuți are un prieten

convins

că poveștile unesc oamenii

cu o singură condiție

să fie adevărate

înțeleptul citează din cărți

atunci când se înmulțesc banii se înmulțesc și cei care

îi mănâncă

iubirea mea zdrobește cireșe în pavilionul urechii

sunetele ating înălțimi anormale

nu că mi-ar fi teamă de ceea ce ar putea să-mi facă

îmi este totuna dacă pică din cer sau din turla…

sub firul de iarbă s-a întins

amintindu-şi tinereţea

unei albine

păzeam turmele

pe câmp noaptea

în pături de lână
povesteam

fericiţi să nu ne atingem

tu la spatele meu

să mă îndrăgostesc primul

în lumina de stele cu părul

despletit şi bărbia întinsă

lângă urechea mea care asculta

asculta şi tăcea

despre dumnezeu

vineri, prima zi din septembrie

o zi obișnuită în care oamenii nu cred în

paradoxul materiei și al spiritului

când ploaia întoarce

la capătul zilei

aud voci pe care nu le înțelegeam până atunci

omizi cu gânduri umane mă ating pe umăr

lasă-ne să ghicim

ești prima dată în parc

mi te imaginez udă

într-o pătură din primul război mondial

obișnuiți cu vesela din tablă

cu gustul de aluminiu…

Doamne, fă să plouă peste tot pământul

rod să îmi aducă din prea plinu-i sfântul

și nu-mi lua în seamă azi vreo rugăciune,

n-am un mort în suflet, am o legiune…

ca un dor de-acasă plămădit cu teamă

despre care nu știu când, de ce te cheamă,

ca să mă petreacă și nimic să-mi ceară

aripile calde galbene de ceară…

nu tu zeu sau idol ce-ar putea preface

haina mea de piele într-o carapace,

să nu simt puterea,…

mă izbește mirosul de vin

ieftin

cineva strigă butelii franco domiciliu și mama intră

în panică

dacă apucă să plece o lună va găti la ceaun



mirosim a cărbuni



atunci când îți scoți ciorapii urmăresc albul de gelatină al pielii

deasupra genunchilor

presimt că trebuie să trecem peste vreo cumpănă

reală sau închipuită

de lumea asta în care ne-ar plăcea să fim numai noi și

motivele care ne fac furioși



potrivit unor izvoare visul…

trebuie să existe un loc

și pentru noi

am vrut să-ți spun însă dormeai

cu lumina aprinsă femeie a niciunui

alt bărbat

îți dorești să fiu câteva zile pe an

facem poze copacilor din parcuri

trimitem celor de-acasă

24 de ore să nu fim dați dispăruți

ne iubim cu foamea aceea care scoate minerii în stradă

de parcă am trăi veșnic

am promis că vom fi doi amanți

inconștienți de topirea ghețarilor

nimănui nu i-ar…

de parcă m-ar întoarce o vrajă 

acasă ne batem cu perne îți povestesc

tot scot fitilul din lampă

până la adânci bătrâneți

cu apa de ploaie păstrată afară

te voi iubi precum un om crescut fără lumină

electrică

te iau la furat de liliac

în stație privirea ta îmi descheie 

de la suflet la haine nimic nu rămâne ascuns

te sărut atât de lung că nimeni nu înjură

vatmanul ca o postare fixată

te întinzi precum carnea pe oase 

îți simt…

pentru că eu sunt țăranul Ion

când sărută

pământul,

și-apucă de poală un înger

și-un demon, iar sfântul

privește din cer,

nu trufaș,

nici cu silă,

doar tace în el cu părere de rău

și

de milă,

nici cerșetor,

dar nici cu pistoale,

nici împărat, dar nici coate-goale,

în aur sărac, dar în morți de bogat

fără număr,

purtat-am pe-ai mei,

pe ai fraților mei și pe-ai lumii pe umăr,

și nu de folos,…

atunci când lucrurile dispar în prezența

unui bibelou

cu data nașterii

faptul că adevărul mă face să plâng

nu-mi inspiră nimic

 

atunci când trebuie să curăț soba

sărut pereții  în culoarea pământului

pun lemne

și lumea fraților grimm

cucerește orice femeie care și-ar călca pe inimă

pentru mine

și iubirea ce nu se mai satură

 

atunci când mama se ceartă cu dumnezeu iar

eu greșesc

poezia care în fiecare vers își cere…

dacă te întorci la ultimele zile din viața lui lenin

dacă vorbești atât de frumos încât minciuna ta poate deveni

cel mai puternic adevăr

și dacă

în minte nu mai ai loc de sertare

pentru dumnezeu

nimic nu face mai mult decât rugăciunea despre

câte rabdă omul

să fie

om și floare și sare din mare

ne vin amintiri cu cei care nu au știut să citească

să înalțe biserici

să creadă

să plece în vacanțe…

încă trăiesc oameni

animale de companie iluziile

fiecărei nopţi apocrife

balansează cardinal 

cerul gurii într-un indigo de plumb  

zilei

argintul viu dezleagă umbre

graficul unui supravieţuitor

timpul întreabă vrei să

te rogi

nu

am încredere-n mine

ce ştii să faci

nimic

sunt un gentleman

am vrut să-ţi fac o poză cu

Dumnezeu

nu iese mereu

o face intenţionat sau poate uneori se

ascunde să nu-L avem decât

în suflet

voiam o amintire frumoasă

aveai părul între două barje de flori

degetele mele atingeau culmea unei furtuni

inima ta vorbea despre dragoste

cu felul ei de-a mă crește de mic

într-o zi m-a găsit mama

printre alte lucruri

m-a întrebat de ce nu stau lângă ceilalţi

m-am uitat…

mama răsturna mălaiul pe fundul 

de lemn punea grămăjoare 

egale

de sare 

fiecare copil putea să-și împartă

până a doua zi 

ne jucam în podul unde nu aveam voie să hrănim licurici



mai ales când fumega din spatele grajdului

semn rău vorbeau funiile de usturoi

dacă nici șarpele casei nu mai are curaj



n-am crezut nici atunci când l-au dus pe tata legat 

au tras cu mitraliera până au asurzit păsările

uram gardurile care i-a…

azi nu te salut generație-n blugi

și-mi este totuna de cum ai s-ajungi

nici nu te-oblig cu victorii înfrângeri

cu zile de post minciuni sau constrângeri

de parcă doar eu aș putea să mișc piatra

din care scot apă și mama și tata

de parcă doar eu mi-aș întoarce cuvântul

așa cum ne-nghite la moarte pământul

dar până atunci mă jur să iubesc

cu tot ce-am mai bun și mai rău omenesc

să nu-mi văd părinții cu anii…